poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-25 | |
După o idee de Mihai Croitoriu, căruia îi dedic această miniproză.
O zi, în aparență banală, avea să-mi schimbe radical existența, scoțându-mă din anonimatul în care-mi desfășor activitatea din timpuri imemoriale. Abia ajunsesem de câteva minute la serviciu și mă așezasem la locul meu, când s-a deschis ușa și a intrat șefa, a salutat și s-a îndreptat spre cuier, dezbrăcând tacticos paltonul elegant și fularul, după care s-a îndreptat, mecanic, spre fereastră, privind spre zăpada proaspăt așternută în timpul nopții. Șefa e o femeie frumoasă, trecută de prima tinerețe, aproape și de a doua, dar nu sunt amănunte importante în cele ce urmează. Așadar după ce a privit mai atent într-o anume direcție, s-a precipitat spre poșetă de unde și-a luat altă pereche de ochelari, s-a mai uitat o dată, s-a întors iar spre poșetă din care a scos de data asta o legătură de chei, le-a pus pe birou și a rostit cu o voce care nu admitea replică: - să meargă cineva în parcare și să-mi stingă luminile la mașină! Mi-am rotit privirea de jur împrejur și în clipa următoare am simțit că toate frustrările mele adunate până atunci au dispărut, ca prin farmec: eram singura persoană din încăpere...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate