Ii era tare somn si totusi nu avea nici cea mai mica tragere de inima sa se duca sa se bage in pat. Oricum i se parea ca somnul ne mananca o bucata prea mare din timpul si-asa zgarcit cu omul.
( Cu o noapte inainte atipise lungita direct pe podea. Visase cel mai stupid vis din cate ar putea exista: visase ca visa ca doarme. S-a trezit speriata si si-a zis ca nu mai are mult pana ce sa ingroase randurile nebunilor de pe lumea asta. )
Din nou, nu-i venea sa creada ca simte nevoia atat de acuta sa-si aseze capul pe perna moale umpluta cu pene de papagal si sa-si acopere trupul cu cearceaful acela subtire. Nu, pur si simplu nu vroia sa doarma. Obsesia ei de a invinge cursul normal al lucrurilor era prea puternica. Totusi nu-si dadea seama care este alternativa.
Era putin inainte de miezul noptii, dar strazile deja isi pierdusera viata. S-a imbracat incet, bucurandu-se de toate formele cu care o impodobise natura. S-a uitat in oglinda...da, verdictul era acelasi: era frumoasa. Si-a umezit buzele cu varful limbii si a iesit. Nu avea chef de trotuare, de piatra cubica, de blocuri sau de reclamele atat de luminoase si vulcare - avea impresia ca la fiecare colt de strada este un bordel plin de femei bolnave, atat in carne cat si in suflet - .
Cu pasi rari, dar hotarati, a pornit catre parcul care se afla la o jumatate de ora de mers. Logic vorbind, ar fi putut fi periculos. Dar ea se ghida dupa cu totul si cu totul alta logica. In calatoria ei depasea cotidianul si intra incet-incet in propriul sau univers nocturn. Ca de obicei se razgandi... Nu mai avea chef de parc. Se plictisise prea tare de aceleasi aei, aceiasi copaci cu aceleasi frunze, aceleasi scorburi putrede si cu aceiasi viermi care colcaiau pe sub scoarte. Vroia sa vada altceva, sa simta ceva ce nu mai simtise pana atunci.
Brusc intoarse capul... Tocmai trecuse de vechiul Circ al Foamei. In principiu stia ce se gasea acolo. Dar nu pusese piciorul in acele locuri nici macar ziua. Se rasuci pe calcaie si, grabind putin pasul, ajunse in fata monstrului de fier riginit si beton armat. Trase aer in piept. Nu-i era frica. Stia doar ca va descoperii ceva minunat si de aceea tremura din toate incheieturile. Inca cinci pasi, patru, trei, doi, apoi unul singur...ii patrunsese in pantece. Aerul era greu, suprasturat cu urina, voma si mizerie. Ceva mai departe se intrevedea si elementul uman. De fapt, cat de uman putea sa fie. Fiinte salbaticite, cu fete de oameni dar priviri pierdute, indobitociti de bautura, tot felul de surogati de droguri sau de insasi natura. Erau atat de murdari incat lise vedeau doar ochii sclipind. Ranjeau niste dinti arsi si puturosi si-si purtau cu mandrie parul de-acum tabacit. De dupa buzele napadite de par se iveau din timp in timp pseudo-dintii. Majoritatea nu mai vazusera soarele de ani de zile. Aveau grija unii de altii, iar dusmani erau doar cei din exterior. Pe ea o priveau cu o ura crancena, din cea mai sincera, iar femeile isi simteau teritoriul amenintat. In toata aceasta cloaca ea continua sa fie fermecatoare.
Si-a scos usor o tigara, a aprins-o, dupa care a aruncat pachetul in mijlocul gramezii de boarfe si oameni. Ei l-au tintuit cu privirea pret de cateva secunde, dupa care s-au repezit asupra lui...
Se uita la ei facinata. Erau atat de frumosi in sabaticia lor...Ii era in continuare somn, dar de data aceasta gasise locul potrivit unde putea sa inchida ochii. Si-a scos jacheta , i-a zambit gales unei femei care nu mai avea nici un dinte in gura, dupa care si-a facut un culcus la marginea cuibului. Se simtea linistita si adormi imediat.
...O durere ascutita si un lichid care ii invada toata fiinta. Era usoara, din ce in ce mai usoara. Frigul din oase i se duse brusc si-i era bine. Se simtea in sfarsit la capatul calatoriei, era aproapte de ca