*

--Mâine dimineață plec. Trebuie să recuperez datoria pe care o am și timpul este scurt.
Femeia îl privi melancolică.
--Deci asta a fost, Erik ?
--Nu știu. Nu depinde de mine.
--Ce vrei să spui ?
Femeia îl privi, neînțelegând, dar plină de speranță.
--Alana, tu decizi dacă asta a fost sau mai urmează. Sincer să fiu nu știu când și dacă mai ajung pe planeta asta, unde m-am născut, dar mi-ar plăcea să vii cu mine. Am declarat un echipaj de trei oameni și, de fapt, sunt singurul din echipaj.
Femeia îl privi la început entuziasmată, însă pe parcurs entuziasmul îi dispăru.
--Nu cred, că este posibil. Cine ar da voie unei Vrăjitoare exilate, să plece de sub supraveghere ?
--Alana, este ceva ce nu mi-ai spus ?
Femeia îi evită privirea.
--Care este problema ?
--Chiar vrei să știi ce probleme am ?
--Da.
--Îți voi spune. Poate vei înțelege de ce nu am prieteni și de ce nu voi avea niciodată. Ei bine, eu sunt la ora actuală cea mai bună asigurare a unei vieți lipsite de griji. Valorez 250 de mii de credite vie. Oricine este prieten cu mine este o posibilă țintă.
--250 de mii de credite ? Ce ai făcut ?
--Þi-am zis, am dat greș o misiune. Acum mă caută toți. Mercenarii, pentru că au fost angajați de cel care a plătit, iar Mântuitorii, pentru că au fost angajați de cel pe care nu l-am putut ucide. În plus, au pus un preț pe capul meu. Toți vânătorii de recompense și oportuniștii vor să mă prindă. Vie sau moartă.
--Vie, mă îndoiesc să poată. Și atunci de ce aici ? De ce să nu-ți schimbi domiciliul cât mai des ?
--Pe Harton suntem ca o familie. Exilată sau nu, aici nu dau voie nimănui să-mi facă rău. Surorile mele veghează, te asigur.
--Moartă, cât valorezi ?
--50 de mii, de ce ?
--Întrebam. Tot e mult. Spune-mi, te temi pentru viața ta, sau de ce eziți să părăsești planeta?
--Pentru tine mă tem. Viața mi-o apăr singură.
--Să nu te temi pentru mine. Îmi ești prietenă și de aceea vreau să te iau cu mine. Nu-mi pasă cât valorezi sau că e posibil să fiu ucis. La fel de bine cum aș putea fi ucis din cauza ta, puteam să mor azi ucis de mercenari sau mâine în drum spre nodul spațial ucis de pirați. Pricepi ? Nu îmi pasă.
--Mie îmi pasă.
--Alana, sunt sigur că le poți găsi pe supraveghetoarele tale. Spune-le că pleci mâine cu mine. Dacă chiar sunteți surori, atunci te vor acoperi și nimeni nu va afla că s-a deschis sezonul de vânătoare. Poate chiar să te înlocuiască un timp. Ce spui ?
--De ce vrei să vin cu tine, Erik ?
--Alana, tu reprezinți bunătatea tatălui meu, poate singurul lucru bun pe care l-a făcut și, mai apoi, ești prietena mea. Singura mea prietenă acum. Cei pe care i-am avut până acum sunt de domeniul trecutului. Am pornit de la zero într-un domeniu nou. Am nevoie de tine, Alana.
--Voi vorbi cu ele.
--Mâine dimineață la docul 1411. Să nu întârzii.
--Fii pe pace. Voi fi acolo. La revedere, Erik.

*

În acea noapte, se duse la hotel, doar pentru a achita nota de plată, apoi merse la docuri și începu ultimele verificări. La ora locală patru, anunță că are nevoie de un plin de combustibil, iar peste o oră, o navă cu emblema Departamentului Aprovizionare îi umplu rezervoarele. La ora cinci, se lăsă pe speteaza scaunului de pilotaj și adormi. Fu trezit de sunetul ascuțit al computerului. Se ridică morocănos și merse la trapă, pentru a o deschide personal. În fața trapei de acces stătea o femeie. Nu o cunoștea pe femeie și, nesigur, i se adresă :
--Ce doriți ?
--Să urc la bord, dacă nu vă deranjează.
--Dumneavoastră sunteți ?
--Alana. Trebuia să mă deghizez, nu-i așa?
Erik rămase mut de uimire. Nimic din înfățișarea excentrică și războinică a femeii nu mai persista. În fața sa se afla o femeie brunetă, cu tenul măsliniu, ochii negri ca smoala și două valize, ce aduceau cu reclamele pe care le vedea zilnic când deschidea monitorul, pentru a afla ultimele noutăți din oraș.
--Drace ! Asta da, schimbare. Hai, urcă !
Femeia intră și urmări cum ușa se închide în urma ei.
--Am vorbit cu supraveghetoarele.
--Și?
--La început nu au vrut, dar au acceptat, spuse femeia, zâmbind.
Erik o privi atent. Luciul ochilor nu dispăruse, chiar dacă culoarea era alta.
--A trebuit să faci uz de forță ?
--Nu chiar. A trebuit doar să le amintesc cine sunt. Au acceptat, pentru că le-am povestit de cei trei mercenari.
--De mine le-ai spus ?
Femeia zâmbi, arătându-și dinții.
--Știau deja și cunoșteau amănuntele atacului asupra ta. Una dintre ele se afla acolo. Să știi că nu ar fi intervenit. Ele nu au voie să se implice. Acestea mi-au fost prietene și eleve, l-au respectat pe tatăl tău pentru ce a făcut în urmă cu doi ani pentru mine.
--Toți l-au cunoscut pe Damian mai bine decât mine.
--Þi-am văzut dosarul. Mi l-au arătat surorile mele.
Erik se întoarse spre ea.
--Îl puteai obține din baza de date a Federației, doar tastând numele meu.
--Am văzut dosarul tău întocmit de Consiliul de pe Harton.
--Am dosar pe Harton ? Ce înseamnă asta? De ce și când l-au întocmit ?
--Toate posibilele contracte au dosar pe Harton. L-au întocmit când Damian a murit. Nu o să îți vină să crezi, ești marcat pentru Surorile de gradul 7.
--Ce vrei să spui ?
--Vreau să spun că ești considerat periculos. Surorile de grad 7 sau mai mare sunt, de obicei, antrenoare și participă rar la misiuni în afara planetei. Dacă nu te vedeam în acțiune, nu credeam, dar dosarul și ce am văzut m-au convins că ai potențial. Oricum, dacă vom deveni camarazi și rămânem împreună mai mult timp, vreau să te cizelez în arta luptei.
--Să mă cizelezi ? Tu ce grad ai pe Harton ?
Femeia își dezveli dantura într-un zâmbet arogant.
--Sunt… eram membră a Consiliului. Vrăjitoare Asasin de gradul 9. Feină.
--E cel mai mare grad ?
--Doar două persoane au un grad superior și ambele sunt bătrâne. Au păstrat gradul doar ca funcție. Nu mai sunt active de mult timp.
--Pe cuvântul meu, că nu mai pricep nimic. Trebuie să îmi explici într-o zi cum este cu organizațiile astea.
--În dosarul tău scrie că ai abilități de retimonian, dar… o să îți explic.
--Crezi că aș putea să fac praf o organizație ca a voastră doar cu presupusele mele calități de retimonian subversiv? Mă faci să râd, Alana.
--Îți spun sigur că nu te subestimează nici o organizație inteligentă, chiar dacă tu o faci. Ai fost educat în cele mai bune școli și ai avut profesorii cei mai buni. Damian a adus un profesor de pe Retim.
--A adus ?
--Da. Profesorul tău de politologie și economie era retimonian.
--De asta l-am urât atât de mult. A fost printre cei mai duri profesori ai mei. Cât o fi plătit Damian pentru a-l aduce ?
--472 de mii de credite. A fost a treia sa perioadă de sărăcie. Totul e scris în dosar.
--Doamne, a dat atâția bani ca să îl aducă de pe Retim numai ca să mă școleze pe mine ?
--Erik, tatăl tău a dat mai mult de 10 milioane de credite, ca să fii educat cum trebuie. Mi s-a interzis să te conștientizez de puterile tale, dar te asigur că ai fost cotat pe Harton cel puțin egal cu puterea care se ascunde în tine. După ce am citit dosarul tău, îmi dau seama de ce m-a salvat Damian de la moarte. Nu ai avut un profesor de pe Harton. Nu a putut să mituiască pe nimeni și sursele noastre arată că a oferit bani mulți.
--Și mă vei învăța ce știi tu ?
--Da. Te voi învăța ce înseamnă o Vrăjitoare. Din moment ce m-au renegat, nu mai am nici o obligație.
--Poți pilota ?
--Nu. Nu ne învață să pilotăm.
--Te voi învăța eu. Antrenament pentru antrenament, de acord ?
--De acord. Unde trebuie să mergem ?
--Nu am nici cea mai vagă idee, dar vom fi informați când va sosi încărcătura.
--Și dacă nu te superi, ce încărcătură avem ?
--Un om. Facem un transport de pasageri. Hai să te instalez în cabina secundului.
O conduse pe femeie la cabina învecinată cu a lui. Era o cabină mică, care conținea un dulap de metal, un scaun și o tăblie drept birou, care se rabata pe perete.
--Nu este mult, dar poți folosi cabina mea, în cazul în care ai nevoie de mai mult loc. Îmi petrec aproape tot drumul în cabina de pilotaj. Acolo dorm, acolo mănânc și acolo mă antrenez.
--Îmi ajunge cabina secundului. Ce antrenament faci ?
--Pilotare. Nu prea am loc pentru alte antrenamente și, sincer să fiu, nici nu credeam că voi avea nevoie de alt fel de abilități până aseară. Te las să te instalezi.
--Nu ești curios să afli ce are o Vrăjitoare în valize? întrebă femeia ridicând capacul uneia dintre ele. Erik se holbă, nevenindu-i să creadă. Valiza era plină până la refuz cu arme albe și părți componente de arme de foc sau alt gen de arme de distanță, mai rudimentare.
--Tu chiar crezi că ai nevoie de atâtea arme ? Este doar o călătorie spațială, Alana.
--Nu folosim toate armele odată, dar fiecare armă are utilizări diferite.
Femeia luă din valiză un cuțit ce avea lame în ambele părți ale prăselelor.
--Asta e o armă de pe Harton. Ca să lupți cu ea, ai nevoie de un antrenament vast. La fiecare a cincea mișcare …
Femeia făcu demonstrativ câteva mișcări. După cinci mișcări, dintre degetele ei țâșniră trei țepi metalici lungi și ascuțiți, care se retraseră aproape instantaneu.
--Ãsta-i elementul surpriză, fabricat dintr-un aliaj de mercur și kaliper. Dacă te zgârie, paralizezi pentru cel puțin 24 de ore. Depinde de clasa armei. Unele au otravă, altele o puritate a metalului de kaliper mai mare. O singură zgârietură și s-a terminat cu tine. Dacă nu știi cum să lupți cu el, îți va fi fatal. Multe arme din cele de aici au astfel de atribuții. Aproape fiecare planetă, care și-a dezvoltat o cultură proprie, are o armă de acest gen.
Computerul de bord anunță solicitarea cuiva de a urca la bord.
--Au venit. Închide valiza. Vei avea timp mai târziu să te instalezi. Du-te în față și așează-te pe scaunul copilotului. Prefă-te că testezi ceva.
Femeia închise valiza și cei doi se despărțiră pe hol. Erik activă butonul de deschidere a trapei. Avocatul și o persoană cu chipul ascuns urcară.
--Unde e cabina pasagerului ?
Erik arătă o ușă din capătul coridorului, iar necunoscutul se îndreptă într-acolo și intră.
--Domnule Faden, să vă aduc aminte, sau știți, că pasagerul este o persoană retrasă ? Sub nici o formă să nu-l deranjați și să nu intrați în cabina acestuia.
--Cam mult mister.
--Prețul este destul de bun, pentru a putea trece peste acest inconvenient.
--Adevărat. Aștept destinația.
Avocatul îi întinse un plic de hârtie.
--O ultimă recomandare, veți călători spre o destinație din afara Federației. Acolo unde mergeți nu există poliție. Sub nici o formă să nu opriți în altă parte decât la locul indicat.
--Vom fi verificați la intrarea în nodul spațial.
--M-am ocupat de toate. Permiteți verificarea; când vi se va cere declararea încărcăturii, să spuneți că aveți un om și o lăcustă. Þineți minte: un om și o lăcustă.
--Am reținut.
--Vă doresc mult succes și, dacă mai ajungeți pe planeta natală, contactați-mă. Voi avea, cu siguranță, altă încărcătură pentru dumneavoastră. La revedere, domnule Faden.
Erik intră în cabina de pilotaj și se așeză pe scaun. Se întoarse cu tot cu scaun spre Alana.
--Am primit destinația, îi spuse, arătându-i plicul de hârtie. Spune-mi, Alana, cum te trec prin filtrele autorităților ?
Femeia îi zâmbi și îi întinse o mapă mică, dintr-un material rugos. El o deschise și fluieră uimit.
--Frumos arsenal, zise el, privind cu ochi critic fiecare legitimație și identitate. Care îți convine mai mult ?
--Cred că cea de secund, doar îi ocup cabina, nu ?
Erik zâmbi.
--De unde ai așa ceva ? Este ilegal. Dacă își dau seama că aceste acte sunt false, putem fi executați pe loc, în unele sisteme.
--Nu îți fă nici un fel de probleme. Majoritatea sunt autentice. Eliberate de birourile și ambasadele Federative. Pot să treacă prin cele mai sofisticate aparate, dar tot autentice vor rămâne, pentru că ele sunt autentice.
--Cum ai reușit?
--Fiind în Consiliu, am avut parte de unele favoruri, iar unii dintre membrii Consiliului s-au bucurat, când i-am anunțat că Damian mă va lua de pe Harton. Am avut voie să păstrez aceste identități, armele și un cont cu ceva bani.
--Foarte bine. Secund Melania Ford, inițiază procedurile de încălzire a motoarelor. Glumeam. Haide să vedem unde ne poartă acest pasager.
Erik deschise plicul și introduse în computer o cartelă mică. Imediat, i se afișă un curs ciudat, special calculat pentru nava sa, care avea un rezervor pentru o distanță de doar zece unități spațiale standard.
--Cam lung. Drumul ne va purta prin toată galaxia, ne va costa aproape 500 de credite.
--Unde mergem ?
--Eu nu am auzit niciodată de această planetă. Se numește Sviia în sistemul Ster.
--S 7A. A fost o planetă experimentală. Au colonizat-o de 100 de ani, pentru cei pe care societatea federativă nu-i mai putea integra. A fost o planetă penitenciar, dar a fost reabilitată în urma unui scandal legendar. Cine o fi pasagerul?
--Nu știu, dar, dacă nu mi se plătește combustibilul dus-întors, îl arunc afară. Cele 1000 de credite nu ar acoperi mai mult decât drumul. Mă duc să vorbesc cu el.
Erik se apropie de ușa pasagerului și ciocăni încet. Un foșnet abia auzit îl făcu să își lipească urechea de metalul rece.
--Ce vrei ?
Erik își retrase urechea, știind că nu va deschide ușa.
--Domnule, drumul era inclus în plata mea sau mi se plătește combustibilul separat ?
--Vei fi plătit cum ajungem la destinație. 2000 de credite, după cum m-am înțeles cu Devorak.
--Vă rog ca, atunci când becul roșu se va aprinde, să vă legați cu centura de scaun sau de pat. Nu este o glumă, vom accelera de la 0 la 5 unități A instantaneu.
--Bine.
--E ciudat pasagerul nostru, spuse Erik, așezându-se pe scaunul pilotului. Haide să pornim. Transmit cererea de decolare.
--Am și primit confirmare. Începe numărătoarea inversă de la 30 de secunde.
--Ce prompți sunt astăzi. Când arată zero, apeși butonul galben, Alana, și leagă-ți centura acum. Am modificat nava.

*