Herculina, regina muschilor



Dieta femeilor culturiste: tras de fiare, patru ore pe zi, in fata oglinzii

Patru ore pe zi, cu ochii in oglinda si cu miinile impingind in fata o haltera de 70 de kile, intr-o sala cu miros de subsuori si icnete barbatesti. In picioare, o pereche de adidasi rupti.
Trupul, ascuns indaratul a doua treninguri, cel de deasupra, de fis verzui. In palme, bataturi. Doar cirliontii galbeni striga “sint femeie!”. Lucreaza umerii si bratele. Dupa jumatate de ora de efort ce-ar ingenunchia si-un barbat robust, zice ca abia s-a incalzit. Isi scoate bluzele si ramine intr-un maiou. Scrisneste din dinti “deltoidul, acolo mai trebuie crescut... si tricepsul... uff!” Trece la “fluturari” cu gantere de 12 kile si la “ramat vertical” cu haltera de 50. Pe linga ea, de la un aparat la altul, se perinda baietandri asudati in tricouri fara mineci, cu muschii cit o piine. O privesc cu respect. Ea nu e o gagica, e dubla campiona mondiala la culturism Irina Muntean.


Irina Muntean se antreneaza intr-o sala de forta din Complexul “Lia Manoliu” din Bucuresti. Patru ore pe zi. La fiecare patru zile, una libera. “Libera” inseamna doua ceasuri de aerobic, mers pe bicicleta si abdomene. In aceeasi sala trage de fiare Flori Visan, o alta componenta a echipei de trei culturiste - alaturi de Monica Muresan, de la CSM Baia Mare - pe care antrenorul Dan Enuta planuieste sa o arunce in lupta la Istanbul, unde se va desfasura, pe 25 mai, Campionatul European de Culturism. Visul oricarei culturiste este sa cistige titul “Miss Olympia”, concursul suprem in sistemul profesionist. Asta inseamna faima pentru cel putin un an si vreo 60.000 de dolari. In Romania exista doar citeva culturiste, toate amatoare. Nici una dintre ele nu pare a sti foarte exact pasii care ar trebui urmati pentru a putea concura in sistemul profesionist. Spun doar ca ar fi nevoie de bani, “de foarte multi bani, cam 50.000 de dolari pe an, pentru a permite participarea antrenorului si sportivului la concursurile internationale si pentru un antrenament ca la carte”. Romanca aflata cel mai aproape de titlul suprem este Irina Muntean, 35 de ani, legitimata la clubul Redis Buftea. Cele mai bune performante ale Irinei au fost cistigarea, in 1998, a Campionatului Mondial din Spania, la categoria 52 de kilograme (s-a clasat pe locul al doilea, dar culturista de pe primul loc a fost descalificata pentru dopaj, iar medalia i-a parvenit Irinei prin posta) si, in 2002, a Campionatului Mondial din Cehia, la categoria 57 de kilograme.

De la bucatareasa, la dubla campioana mondiala

Irina a facut balet in copilarie, “vreo zece ani”, si a traversat, o data cu anii, mai multe sporturi: inot, patinaj, handbal. S-a maritat devreme, cu un popa, “dar nu vreau sa discut despre asta...”(am aflat doar ca fostul ei sot s-a calugarit - n.r.). Irina a nascut, la 20 de ani, un baiat, Catalin, pe care-l creste singura in apartamentul din Pantelimon - Socului. Vecini de bloc, baietii de la BUG Mafia. Intre 18 si 23 de ani, a montat ceasuri la “o mecanica fina” de linga Obor, iar dupa ce a cunoscut o vreme starea de somer a lucrat doi ani ca bucatareasa intr-o circiuma. Se nascuse copilul, se ingrasase, iar poantele de balerina o sfidau dintr-un colt al camerei. A inceput sa faca gimnastica de intretinere. Se simtea mai bine intre halterele reci decit in aburii de varza ai oalelor din circiuma. Dupa doi ani de bucatarie, s-a intovarasit cu fiarele. Iubeste un barbat despre care nu vrea sa spuna nimic, doar ca “nu m-am uitat dupa fizicul lui, sa fie neaparat lucrat...!”. (Noi am aflat ca-i tocmai antrenorul, dar am trecut pest amanunt!) Ridicind gantera dupa gantera a terminat si Academia de Educatie Fizica si Sport, iar anul trecut a dobindit si licenta de profesionist ca arbitru international de culturism. Tot anul trecut a cistigat al doilea titlu de campioana mondiala, in Cehia. Acum are si o porecla, “Herculina”, dupa cum i-a spus o data o nepotica.

Cutiute cu prafuri proteice tin locul cirezilor de vite

Arma Irinei o deconspira antrenorul ei - muschii coapselor si ai abdomenului, cvadricepsul ala de a facut ravagii printre arbitri. Care arbitri au luat seama si la abdomenul romancei, de unde impungeau pielea unsa cu ulei autobronzant muschii locului, numiti “dreptii”, “oblicii” si, mai ales, “marele dintat”. Toti crescuti prin sute de ore de exercitii si de regim. Anul se imparte in doua pentru culturiste, o parte se cheama perioada de crestere musculara, intre noiembrie si martie, iar celei de-a doua ii zice fibrare. Fiecare perioada are exercitiile si meniul ei; spre exemplu, fibrarea impune, de la 1 martie, ca Irina sa manince doar iaurt dietetic, albusuri, piept de pui fiert si fructe. “Marele dintat” n-ar fi decit o burta de Mos Craciun daca sportivele n-ar inlocui muntii de carne chemati de efort cu aminoacizi, sterol natural, vitaminele si mineralele care le inlocuiesc pe cele pierdute de corp in timpul transpiratiei, proteine si creatine, tot soiul de “sustinatori de efort”, admisi de federatia internationala de culturism. “Doua sute de grame de praf proteic tin loc la un kil jumate-doua de muschi de vita”, ne explica Irina.

Flori n-a purtat niciodata tocuri

La citiva metri de Irina Muntean se antreneaza Flori Visan. Bruneta, 1.58 inaltime, 61 de kilograme, seamana la fata cu Miron Cozma, dar e mai lata in spate decit fostul ortac. Flori, 34 de ani, nu a cucerit vreun titlu mondial, a obtinut la Mondialele din Cehia
abia locul 14. Dar trage de gantere cu nadejde pentru ca de acolo ii vine ei rostul cel mare in viata “...Viata e nedreapta, n-am fost inzestrata de la natura, am gambele slabe, ori aici trebuie armonie. Am, in schimb, bratele bune, de la cei cinci ani de handbal, si trag tare pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine si o fac pentru copilul meu”. Cind nu vine la sala de la “Lia Manoliu”, Flori se antreneaza singura intr-o sala din Grozavesti, la citiva metri de locul de munca - un magazin unde vinde suplimente proteice. Ca sa mai cistige un ban, antreneaza pe cont propriu citiva manechini, doar barbati. Nu-i place sa lucreze cu femeile, zice ca-s “prea delicate si cam lenese”. Are ceva mindru in ochi si o hotarire in vorba care ma fac sa nu-mi mai las privirea sa zaca pe sinii ei
ca doua grenade. Si e bucuroasa sa-mi povesteasca despre anii in care a turnat betoane triceps la triceps cu barbatu-su, si el fost culturist, la casa pe care si-au ridicat-o in Rahova. Flori n-a purtat tocuri niciodata, “da’ imi pare cumva rau, ca e lucru de femeie fina”. Si nu iese pe strada niciodata in maiouri sau fuste scurte, sa nu mai dea prilej oamenilor sa-i strige “femeia barbat” sau “alte timpenii”... I-ar placea sa faca o reclama, sa-i luceasca bicepsii linga un tricou sau o sticla de suc, tot cu gindul la fetita ei. “Dar pe noi nu prea ne baga nimeni in seama”.
Incearca sa puna un ban deoparte si prin altfel de intreceri la care se cere tot forta bratelor.
Niste banuti, acolo, asta cauta si anul trecut, cind a pierdut la skanderbeg, abia in finala, in fata unei uriase de 120 de kile... ceva bani pentru lectiile de vioara. “Stiti, fetita mea, Corina o cheama, studiaza vioara, incerc sa o cresc spre frumos, si mie imi place pictura, Monet indeosebi... da’ daca se ingrasa o iau la sala!”