4 Noiembrie 2006, Evenimentul zilei

Paternitate dupa 52 de ani

Proces cu tenta de telenovela la Targu-Neamt: o femeie incearca sa obtina recunoasterea oficiala a tatalui sau decedat.

De loc din Iasi, Maria Gradinaru este subiectul perfect pentru o telenovela: la cei 52 de ani pe care ii are, viseaza un nume in locul liniutei trecute la rubrica „tata” din certificatul de nastere. Schimbarea ar fi posibila numai pe hartie, pentru ca presupusul parinte a murit de aproape un an.

O instanta din Targu-Neamt a emis deja o prima solutie favorabila in procesul de paternitate intentat de Maria Gradinaru, chiar daca la baza ei stau doar cateva scrisori si o singura declaratie clara.

Cazul are elemente autentice de film argentinian, in care conspiratia, fuga dupa avere si dragoste sunt alte ingrediente senzationale. Pe scurt, Maria sustine ca s-a nascut in urma unei relatii de dragoste dintre soldatul de odinioara Ioan Chisencu, ajuns apoi contabil si epitrop la biserica din Targu-Neamt, si mama ei, Florica, o bucatareasa de 16 ani.

Timp de peste o jumatate de secol, femeia nu a facut niciun pas in recunoasterea oficiala a acestei legaturi amoroase, iar acum, dupa decesul contabilului, a deschis procesul de paternitate. La mijloc pare a fi o avere derizorie, de 15.000 de euro, formata dintr-un teren si o casa darpanata din Targu-Neamt.

Poveste din secolul trecut

In 1954, Ioan Chisencu era soldat la o unitate militara din zona Moldovei, iar Florica Iosubciuc lucra la bucataria garnizoanei. Ea avea 16 ani, el 25 de ani.

Acesta pare a fi singurul lucru ce leaga trecutul de prezent, mai exact de procesul de paternitate deschis de Maria Gradinaru. Ea sustine ca ar fi existat o poveste de dragoste intre Florica si Ioan, care nu a fost oficializata pentru ca s-ar fi opus parintii baiatului. Inainte cu o luna de a se naste Maria, Ioan s-a casatorit cu Sonia, femeie care i-a fost alaturi pana la moarte.

Trecerea la cele vesnice a barbatului a condus la un proces unic in felul lui, in care ieseanca solicita sa-i fie recunoscuta „identitatea” dupa 52 de ani de la nastere. Judecatoria Targu-Neamt a recunoscut-o pe Maria Gradinaru ca fiica a lui Ioan Chisencu, dar sotia acestuia a facut apel.

„Mi-a fost alaturi de la 15 ani pana la moarte”

Varianta prezentata de Maria Gradinaru are parghii fragile si greu de reconstituit in sustinerea cazului. „Parintii mei s-au cunoscut la unitatea militara unde facea tata armata, dar nu s-au putut casatori. Ioan Chisencu nu a fost lasat de ai lui, iar mama a ramas singura cu mine, apoi s-a casatorit cu un barbat care mi-a fost un tata adevarat”, ne-a spus, cu oarece retinere, cea care-si doreste schimbarea datelor din certificatul de nastere.

Maria ne-a dezvaluit ca prima intalnire cu tatal natural a avut loc pe vremea cand abia implinise 15 ani. „M-a luat de la Erbiceni la el acasa, in Targu-Neamt, si m-a prezentat sotiei lui, Sonia, apoi rudelor. De atunci am mers la el in fiecare vacanta, apoi acelasi lucru l-au facut fata si baiatul meu. Nu a putut sa ma recunoasca pentru ca nu a vrut Sonia. A fost insa alaturi de mine si m-a sprijinit financiar pana in ziua in care a murit”, ne-a mai povestit Maria, care pastreaza ca marturie a relatiei parintesti un schimb de scrisori. In cateva dintre misive, Ioan Chisencu scrie clar „scumpa mea fetita” si semneaza „taticul”.

Pensionata acum pe caz de boala si „cu nervii la pamant”, Maria Gradinaru ne-a spus ca vrea sa capete astfel „o identitate, chiar daca reparatia morala vine atat de tarziu”.

„Nu vreau averea tatalui meu”

Cu o mimica expresiva, Maria se arata jignita daca aduci vorba despre mostenire. „Nu pentru averea lui am deschis eu proces. Nici nu stiu ce are. Doresc doar sa mi se faca o reparatie morala, si anume ca in certificatul de nastere sa am si eu un nume in dreptul tatalui, si nu o liniuta”, ne-a spus, enervata de intrebare, Maria Gradinaru.

Am descoperit insa ca a facut la un notar din Iasi o declaratie de acceptare expresa a succesiunii, chiar in luna in care a deschis procesul de paternitate. Maria a solicitat legalizarea actului in care s-a trecut ca fiica a lui Chisencu inainte ca instanta sa se pronunte. Documentul arata ca si pentru avere si-a tarat „mama vitrega” la judecatorie.

„Nici eu nu mai stiu ce sa cred”

Imbracata in doliu, Sonia Chisencu are infatisarea unei guvernante intrate la apa, care iti arata ca este activa doar prin privirea de veverita. Te cerceteaza din toate unghiurile, nu are incredere in nimeni si este total debusolata de acest proces. Spune ca nu a fost citata in primele doua termene, chiar daca rudele sotului ei i-au cedat partea lor din avere.

„Sincer, nu pot sa cred ca Ioan a facut asa ceva. Dar dupa ce am vazut scrisorile depuse ca probe... nu mai stiu ce sa cred. Ma indoiesc insa, pentru ca el era un om foarte credincios, iar daca aceasta femeie ar fi fost fiica lui sunt convinsa ca ar fi facut ceva”, afirma raspicat Sonia, care 40 de ani a fost educatoare in Targu-Neamt.

„Mi-a spus la un moment dat ca vrea sa infiem o fetita. Am fost de acord pentru ca nu aveam copii. Cand mi-a spus ca are 15 ani, nu am mai vrut. Daca ar fi avut 4-5 ani... da, dar asa era formata si nu mai puteam sa o educam. Nu stiu daca era vorba despre Maria”, cade pe ganduri femeia, socata inca de vestea ca sotul ei a avut un copil si nu a stiut timp de 52 de ani.

Chiar daca a negat in fata instantei ca o cunoaste pe Maria Gradinaru, Sonia Chisencu a recunoscut pentru EVZ ca a mai vazut-o pe cea care solicita acum trei sferturi din averea ei si a sotului. Nu o cere direct, ci indirect prin procesul de paternitate. „Am vazut-o pe aceasta femeie de cateva ori in urma cu zeci de ani. Numai la rudele sotului meu, si nu la noi acasa, asa cum sustine ea. Nu am stiut insa niciodata ca este aceeasi fata pe care a vrut sa o infiem si nici ca ar fi copilul conceput inainte de casatoria cu mine”, sustine fosta educatoare.

Miza

O casa veche si 400 de metri patrati de teren

Batranul Ioan Chisencu, om cu credinta in Dumnezeu, a donat bisericii cea mai mare parte a banilor sai. Singura avere ramasa consta intr-o casa veche, cu doua camere, in care ploaia intra prin gaurile din tabla, iar frigul nu paraseste odaile nici iarna, nici vara.

Pe langa locuinta, stau liberi 400 de metri patrati de teren, pe care iarba creste anapoda. Agoniseala fostului contabil valoreaza maximum 15.000 de euro. Nu se stie daca are bani in cont, dar acest lucru este exclus de Sonia Chisencu.

Probe sub semnul intrebarii

Ciudatenii care incurca procesul

Procesul s-a desfasurat in cateva termene, iar sentinta a fost emisa ca o formalitate, cu toate ca dosarul este extrem de subtire si destul de complicat.

Maria Gradinaru a deschis procesul de paternitate si le-a citat in instanta pe toate rudele lui Ioan Chisencu. Nu insa si pe beneficiara mostenirii: sotia acestuia. Situatia s-a schimbat dupa ce a fost introdusa in dosar Sonia Chisencu. Martorii solicitati de presupusa fiica nelegitima au spus aproape la unison ca nu o cunosc pe petenta, adica pe Maria Gradinaru. Toti au solicitat sa fie scosi din dosar pentru ca nu au nicio legatura cu aceasta afacere sentimentala.

Una dintre rude a cerut sa nu mai fie tracasata cu citatii pentru ca este batrana si bolnava, dar chemarile in instanta au continuat, iar octogenara Eugenia Solomon ar fi decedat din cauza emotiilor si a stresului, sustine Sonia Chisencu.

Judecatoarea din acest caz, Victoria Avasalcai, a luat in considerare pentru verdictul sau cele cateva scrisori intre Maria si Ioan si... o singura declaratie, cea a Iulianei Nistor. Aceasta este o nepoata a lui Chisencu si sustine ca Sonia a fost fortata de sotul ei sa o accepte pe Maria ca fiica nelegitima. „El a rugat-o pe Maria sa i se adreseze Soniei cu „mamica”, ceea ce a facut pana in februarie 2006 (n.r. - la doua luni dupa moartea lui Ioan Chisencu)”, a sustinut martorul.

Insa Maria Gradinaru neaga faptul ca i-ar fi spus Soniei Chisencu altfel decat pe nume sau „tanti”, ceea ce ridica semne de intrebare privind declaratia din instanta. Un alt semn ca dosarul este incomplet e refuzul Mariei Gradinaru de a se face testul ADN.
Mai mult, nu exista nicio declaratie a mamei sale, Florica Iosubciuc, personaj care putea clarifica situatia. In varsta de 70 de ani, femeia nu l-a mai vazut pe Chisencu din 1954 si a refuzat sa fie implicata in acest proces de paternitate, potrivit fiicei sale.

Legislatie

Prea tarziu pentru un proces de paternitate

Codul Familiei este foarte clar in ceea ce priveste soarta unui copil din flori. Articolul 60 este limpede: „Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita in termen de un an de la nasterea copilului”. Exceptia a fost invocata, dar instanta a trecut peste acest amanunt. Pe scurt, mama Mariei Gradinaru trebuia sa deschida proces acum 51 de ani. Nu a facut-o si nu a avut pretentia ca fiica sa-i fie recunoscuta.

De cealalta parte, avocatul Mariei, Radu Botezatu, sustine ca la acelasi articol se precizeaza ca „in cazul in care pretinsul tata a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii”. Singura problema: nu exista documente care sa probeze ca Ioan Chisencu a platit intretinerea Mariei.