"Diafana" sinceritate a poetei BIANCA MARCOVICI

Am pus" diafana" între ghilimele pentru că se referă la titlul celui de-al 22-lea volum publicat de cunoscuta poetă Bianca Marcovici, Lumini diafane (Editura Haifa, 2006).Prefața și postfețele sunt semnate de B.M. Mehr, Dan Iancu și criticul-patriarh Iosef Eugen Campus ( "Ad Me'a Veesrim!..până la 120 de ani!") . Prima parte a noului volum este bilingvă " franceză și română (versiunea franceză de NICOLE POTTIER).

Credem că am învățat stilul poetei: expresia frustă, uneori paradoxală, esența morală, dar nu moralizatoare, a poemelor. De exemplu" Pace"." Pacea asta întoarsă pe dos"...Pacea asta zgomotoasă/ Pasăre împăiată...Alt poem:"Renasc și dincolo" (inspirat titlu):Renasc și dincolo de ziduri/ zidurile mele de sprijin". Realitatea intimă suprapusă realității din jur. Din "Dedicație"-o metaforă " un poem alb, atât de alb ca o rochie de nuntă" (frumos!). Poeta nu ocolește tema Holocaustului ("Auschwitz"), a terorismului din Orientul Apropiat (" Pactul eșecului") "își asumă" vioara lui Chagall, poemul este o"invitație" la comunicare, este fie la Haifa, fie la Paris, o menționează pe Elfride Jelinek, trăiește actualitatea. Dar ea revine la marile teme: "Poezia se autodistruge", "Dacă aș fi fost gândul poemului tău", "o boare de adevăr". "Tu, în oglindă , te tragi pe tine în moarte." Un frumos poem este "Preludiu": "Între noi sunt tot mai puține uși/ Tot mai puține ferestre"...O sinceritate crudă domină demersul poetic al Biancăi Marcovici : "Voi dispare și eu/ Mă voi dispărți de mine/...Căci tocmai ziua premierii/ am simțit înfrângerea". (.Există și "excese" moderne gen: "orgasmul minții" sau citate din "alții", "Dă-mi buzele aprinse/ cât încă nu-s pământ".) Există forță: "Vulturul îți caută prada/ să se inspire."
"Sunt femeie și pun întrebări naive"-un titlu pe cât de, aparent, simplu, pe atît de înșelător: întrebările nu sunt naive." Te idealizez tocmai ca să-mi controlez ilaritatea, pulsul/ care sare mereu de la trambulină/direct în Marea Mediterană"-versuri exemplare pentru arta poetică a autoarei.

Cu fiecare volum, Bianca Marcovici își certifică , din nou statutul de poet important în aceste vremuri nesigure pentru artă și omenire.

(B.M.M)

"REALITATEA EVREIASCÃ ", BUCUREȘTI NR.251, 13 APRILIE-5 MAI 2006



***

lumini diafane din Haifa...

Dan David

Ecou: Bianca Marcovici. Poeta generatiei noastre. Nu stiu, nu vreau sa spun: poeta evreica, poeta romanca, poeta israelianca. Prefer sa spun: poeta universala de limba romana, care traieste iudaismul, traditia evreiasca, Israelul, Ierusalimul, Haifa si le prezinta prin simtamintele sensibilitatii sale, tuturor cititorilor de poezie romana contemporana, sau de limba romana din zilele noastre, cand ordinatorul, telefonul, televiziunea au transformat lumea intr-o unitate unica (imi amintesc de o pezie invatata la scoala: Cantare Omului, de Tudor Arghezi). Dar Bianca este Levana, iar Levana este nestiuta intre cei care vorbesc ebraica, limba in care este acest nume, in care Levana (\"cea alba\") ar vrea uneori sa scrie, dar prefera limba ei materna. Patria unui poet este limba lui, sensibilitatea lui, as spune...poezia lui. Levana sufera de durerile vietii zilnice si a deceptiei; Bianca este nostalgica. Amandoua sunt insa reunite: Bianca la Iasi, la sinagoga din Targul Cucu; Lev!
ana la Haifa si la Ierusalim, la Zidul Plangerii si la Marea Moarta; acum si langa autobuzul explodat intr-un atac terorist care incearca sa distruga umanitatea, sensibilitatea. Iudaismul poetic si uman, traditia credintei este aceeasi peste tot. Dar Levana ramane cu sensibilitatea ei. Se simte artificiala, dar revine a fi Bianca. Isi priveste fetele, alta generatie, inradacinata in alta realitate, dar ramane totusi Bianca, cu poezia ei in care dragostea se imbina cu suferinta, trecutul cu prezentul, nostalgia si deceptia cu bucuria; de fapt si cu speranta, exprimata sau neexprimata, dar existenta. Parca intr-o poezie de Eminescu, daca nu ma insel \"Fat Frumos din tei\": Bianca, afla ca din leagan/Domnul este al tau mire\". Vrea sau nu vrea, se gandeste la acest lucru sau nu, este poeta traditiei, credintei si simbolurilor iudaice si general-umane in limba romana in lumea contemporana. Ma bucur de fiecare data cand vad un nou volum de versuri al ei. Dupa asemenea poezie, se!
poate spune ca sensibilitatea umana, ca si poezia de limba ro!
mana din
Israel are si un viitor, nu numai un prezent obosit si un trecut uitat...
Autor: Lucian Zeev Herscovici