“CEVA”

Motto: “Cea mai mare faptă bună este rugăciunea” ( părintele Cleopa Ilie)

Una din ultimele zile de campanie electorală.
Într-o emisiune televizată, un candidat cu o carte de vizită prodigioasă, somitate națională și internațională în profesie, mărturisește o scenă care l-a impresionat în călătoriile sale electorale: un om, un alegător, căruia i-a oferit pliantul cu oferta sa electorală, a luat pliantul în mână, i-a privit lung fotografia, și a spus: “Omul acesta va face, oare, CEVA pentru noi?” Istorioara povestită de candidat impresiona, pentru că lumea așteaptă. Alegătorii așteaptă. Poporul așteaptă. Așteaptă “CEVA” de la cei aleși.
Cu gândul la această istorioară, cu timpul, mi-a venit în minte o alta: un morar, dintre cei care macină grâul la moară, și trăiește din uiumul, din cota parte pe care o oprește fiecăruia, din ceea ce i-a măcinat, a fost învinuit că fură câte o mână de boabe din sacul fiecărui țăran. Morarul a răspuns:dacă eu iau de la fiecare din cei care vin la mine câte o mână de grâu, nimeni nu simte. Dar dacă fiecare dintre cei care macină la mine îmi ia câte un fir de păr din cap, eu voi rămâne, fără îndoială, chel.
Cu alte cuvinte, dacă fiecare alegător din cei câteva mii,zeci de mii, arondați unui candidat, așteaptă câte CEVA de la candidat, teamă îmi este că mai degrabă omul politic, asemenea morarului din pildă, va rămâne chel, înainte de a apuca să ofere măcar un fir de păr fiecărui alegător.
De ce oare, omul care a privit fotografia candidatului, nu a spus: “Voi face oare, eu, CEVA, pentru omul pe care îl aleg?” De ce lumea așteaptă, alegătorii așteaptă, poporul așteaptă “CEVA”, de la cei aleși, în loc de a fi ei aceia care oferă “CEVA”, un lucru cât de mic, un CEVA minuscul, dar CEVA, în fiecare zi, celor pe care îi aleg?
Și pentru că în timpul campaniilor electorale, cu osebire, se împart din belșug, de varii partide, icoane și iconițe, dar atunci, și numai atunci, îmi mai aduc aminte un amănunt: Iisus Hristos ne vorbea așa: Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor, și toate celelalte vi se vor adăuga vouă. Să îmi fie permis să remarc în aceste spuse un detaliu, deranjant pentru cei care așteaptă CEVA, de la Dumnezeu,sau de la un ales. Înainte de a aștepta “CEVA” de la ei, , să fim noi cei care le oferă, în fiecare zi, “CEVA”.
Altminteri, cu amărăciune, nu facem decât să ne întoarcem la o scenă a piesei “A treia țeapă”, de Marin Sorescu, în care domnitorul Vlad Þepeș, asaltat de un popor de cerșetori, privește în gol, cutremurat, și rostește: “De unde atâția milogi?”

28 noiembrie 2008