Agia (Poliția Bucureștiului pe stil vechi) după ce a dat știrea că "ploile abuzive" se fac vinovate de blocajele circulației din capitala țării noastre, România, a dat buzna cu o poteră în casa mea și mi-a confiscat televizoarele. Mi s-a mai fost tăiat curentul electric și mi s-a fost înmânată o hârtie în care scrie că sunt: consemnat la domiciliu, pentru a nu tulbura ordinea publică, până la descoperirea rating-ului lui Badea Mircea.
Poterașii au măsurat rafturile pline de cărți și au dat raport șefului lor că am treizeci de metri liniari de rafturi, care înmulțiți cu cincizeci de cărți/metru ar fi echivalentul unei condamnări de treizeci de ani la lectură, dat fiind că declarasem anterior că citesc o carte pe lună.
După ce au plecat, cu sfială, mi-am scos ACER-ul ascuns în dulap.
Am aflat astfel, la cald, că peste Brigitte Bardot a trecut timpul și că "sex-simboala" anilor '60 nu a reclamat, până acum, la Poliție desfigurările produse de această trecere a timpului... peste ea.
Mie unul, atitudinea ei mi se pare justă, măcar pentru faptul că nimeni nu i-ar da crezare: păi ar fi în stare cineva să facă o asociere între frumusețea aia de femeie și căzătura asta de acum, doar și numai pentru că timpul trece în legea sa?
Hm! Martori? Berechet: Brando, Warren Beatty, Sir Jagger, Sir Connery, ș.a. ar depune mărturia cum că au avut experiențe... de neșters și că sunt de acord că Dumnezeu a făcut un mare bine când a creat femeia asta, tocmai la timpul potrivit, că doar nu era să lase pe mâna Satanei să configureze și să taie panglica revoluției sexuale, după ce va fi trecut timpul peste capurile lor bărbătești.
Totuși, de ce tace B.B., ce bube-n cap are?
O decopertare a misterului se află în paginile minunate ale periodicului KUDIKA - feel sexy -, sub semnătura Loredanei Toma. Răsfoind și citind aflăm că B.B. este propovăduitoarea unei politici rușinoase: homosexualii sunt ciudații-ciudaților; căsătoriile între persoane de etnii diferite sunt blamabile, pentru că sunt abominabile; câinii sunt mai presus decât oamenii; catolicismul este o invectivă aruncată pe și în față oamenilor de pretutindeni.
În cele din urmă, în textul gazetei KUDIKA, explodează bomba bombelor: B.B. a fost susținătoarea fostei CANDIDATE la Președinția Franței, de orientare fascistă, Jean-Marie Le Pen, în condițiile în care principalul (singura!) candidat/ă al/a stângii franceze a fost o purtătoare reală de fuste, am spus Ségolene Royal.
În numărul viitor al KUDIKA-ei, Loredana Toma ne va spune cum?, când?, de ce?, în care clinică? Jean-Marie Le Pen și-a făcut operația de schimbare a sexului și cum a făcut din extrema dreaptă franțuzească, de azi, o filială a Partidului Național Socialist German al Muncitorilor.
În "economia" articolului vor fi inserate chestiuni fulminante, unele dintre ele provenind de la Carl Schmitt, care scria în jurnalul său, la data de 27 ianuarie 1933: "Azi s-a întâmplat ceva incredibil. Mitul lui Hindenburg s-a isprăvit. În cele din urmă, bătrânul nu era decât un Mac Mahon. Groaznică situație. Schleicher se retrage; Papen sau Hitler intră în scenă. Bătrânul domn a înnebunit cu desăvârșire."; pentru ca pe 30 ianuarie să scrie: "Apoi m-am dus la Cafeneaua Kutscher, unde am auzit că Hitler a devenit cancelar al Reichului, cu Papen vicecancelar. M-am dus acasă și m-am culcat imediat în pat. Groaznică situație!."; o zi mai târziu, el nota: "Mai eram răcit. Am telefonat la Școala Superioară de Comerț ca să-mi anulez prelegerile. Mi-a mai trecut indispoziția, dar nu am putut să lucrez. Eram furios despre numirea imbecilului, ridicolului Hitler.".
Nenorocita și ingrata de istorie consemnează că după numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar și votarea "Legii de împuternicire" din 1933, prin care parlamentul conferea guvernului competența de a legifera, Carl Schmitt a fost (a rămas!) unul dintre importanții funcționari publici care s-au înscris în Partidul Național Socialist German al Muncitorilor (NSDAP), iar din referatul procurorului Robert Kempner, care l-a anchetat pe Carl Schmitt la Nürnberg aflăm că: "în 1932 și începutul anului 1933, fiind consilier al președintelui - AHAAAAAAAAAAAA! - după încercări eșuate de a instala o "dictatură a președintelui Reichului" prin declararea stării de urgență, astfel încât să împiedice ajungerea la putere a comuniștilor și a național-socialiștilor, în martie 1933 a indicat cum se face trecerea ideologic-spirituală către național-socialism - Schmitt este înscris în NSDAP cu numărul: 2.098.860!". Pentru amatorii de senzațional, spun că este încă în discuție (există trei ipoteze!), dacă această înscriere a fost făcută din convingere sau din oportunism, dat fiind că notațiile din jurnal sunt postdatate prin comparație cu eforturilor Carl-ului. Un "dăștept rău de tot" a afirmat o chestie normală și valabilă și pentru politica noastră post-decembrist-datată: "... definesc această dilemă drept antiteza dintre gândire ocazională sau continuitate. Este deci deschisă discuția dacă gândirea lui Carl Schmitt urmează o logică internă (continuitate) sau este dirijată exclusiv de impulsuri exterioare (ocazii), cărora le sacrifică consistența și continuitatea logică.".

ACER mai are baterie. Cer B.B. pe net. Ptiu drace! îmi arată o altă B.B., mai înaltă. Ptiu, ptiu, ptiu! Troi 1, Troi 2, Troi 3, Troi 4 - Brigitta Bulgari Kocis interzisă minorilor. Misoginism sută la sută, ce să mai discutăm!