poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-26 | |
Doamnelor și domnilor, începând de astăzi, în Curentul Internațional, veți avea prilejul vă întâlniți săptămânal cu poeții și scriitorii dumneavoastră preferați.
Două vorbe/trei cuvinte, vorba poetului, simplu și fără pretenții un ,,between the two of us,, virtual. Sper să vă aduc în prim plan nume pe care le citiți și apreciați Astăzi, un poet despre care am și eu trei cuvinte : înalt, profund și un adevărat gentleman. (a fost punctual la acest tête-à-tête virtual:) NIG – Costin, spune-mi trei cuvinte despre tine. NC – Adică să mă conturez. OK. Romantic, Acid, Instabil. NIG - Trei cuvinte despre poezia ta. NC – Exercițiu de supraviețuire lirică, un mormânt elegant vibrând de viață, o luptă continuă cu demonii personali. Ei, m-am eschivat oarecum, în felul acesta îmi văd unii dintre criticii mei poezia. Mai exact: Emil Lungeanu, Felix Nicolau și respectiv Marian Barbu. Ești poetă și știi la fel de bine ca mine că este foarte delicat să vorbești despre propria-ți scriitură. Eu am încredere în sinceritatea acestor oameni și nu neg afirmațiile lor. NIG - De ce scrii? Ce te inspiră? NC – S-ar putea să sune vetust dar scrisul este o terapie care dă roade. În vremurile acestea tehnologizate, monitorizate, cyborgizate(nu vreau să dezvolt) e nevoie de puțină evadare într-o lume numai a ta, un habitat în care tu ești cel care face legea. E frumos și convenabil. Unii se ceartă cu șeful în oglindă, alții fac sporturi extreme, eu scriu. Și procesul e simplu: Totul este ca atunci când se produce un cutremur. Se acumulează tensiuni și apoi… Urmează „zgâlțâirea” lirică. Epicentrul nu poate fi altundeva decât în inimă, iar cei care te citesc îți spun cam câte grade a avut. E trist( sau nu) faptul că scrisul creează dependență. Dacă reușești să-i simți gustul, îi devii rob pentru totdeauna. Ce mă inspiră… Nu știu, cred că vine de sus totul. E un declic, probabil scânteia se naște în urma unor trăiri. Niciodată nu am știut să răspund concret la această întrebare. Cert este că nu(mai) cred în muze. Era o vreme… Vai! Textul și muza. Sau invers… Muza și textul.Viața mea s-a schimbat, eu m-am schimbat și în virtutea acestor fapte poezia care se naște are un cu totul alt chip. Este albă-strălucitoare. S-au format alte chei, alte imagini, alte mesaje, alte adâncimi și aș putea să continui la nesfârșit. Vezi tu, dacă ești sincer cu tine însuți scriitura este chiar icoana ta. Dacă ești ipocrit totul devine o cacialma, te înveți să trăiești într-o bulă lirică. Depinde cum îți place, cum îți priește. În încheiere vreau să-ți mulțumesc pentru interviu. Sunt onorat de faptul că ai vrut să mă iscodești, la modul pozitiv, bineînțeles. Vine o vreme când simți nevoia ca cineva să-ți bată în ușă, în fereastră, în țeavă și să te întrebe despre orice. Doamne ajută! Dupăasfințirea nimeni nu cunoaște dupăasfințirea portocaliul se preface în negru orizontul e somnul unui orb nu te rușina întreabă despre neliniștea cântată de două cucuvele fără limbă câteva cărți sfinte ți-am adus să le citim când luna desenează cercuri pe acoperișuri un cuvânt tu un cuvânt eu și din acest mozaic funebru se naște iubirea sau poate numai libertatea robilor despătimiți îmi amintesc fumul acela alb cum iese pe coș în mijlocul nopții ca o spirală cu Puteri și Heruvimi e taina mea sau vrejul de fasole din visul unui copil fără nume Insomniile mele temporale privesc și cântăresc în linii mari am rămas cu puțin dar e scris nu numai cu pâine va trăi omul nu am cum să te pierd înțelege singurătatea este moftul zilei eu zic să mă rog și vreunul din sfinți va veni să bem ceai icoanele nu au căzut cine nu știe acum unde e răsăritul ochii aceștia binemângâie binestrăpung binecuvântează pe sub tălpile mele cresc bolovani fără dorințe omul este liber de fapt asta voiam să-ți spun și m-am trezit atât de devreme pentru că nu știam cum Metanoia îmi pare rău pentru toată apa care a curs pe râul acesta i-aș spune întoarce-te și treci limpede printre degetele mele roșii cu oricine dar nu cu timpul se poate negocia un alt destin un alt pas de dans malul pe care îmi pun genunchii nu se surpă dacă vin mai mulți și mai mulți și mai mulți i-aș spune întoarce-te prin altă parte în această albie o să construiesc o casă pentru noi toți să nu murim de foame să ducem cu teamă peștii la gură pe sub brațele mele trece vântul și râul se umflă încet ca un balon portocaliu până la ultimul venit se va plimba ca un zmeu pe cer (texte din volumul Viața, un Canon, în curs de apariție) în exclusivitate pentru Curentul International - USA |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate