BÃ,ROMÂNII MEI
Oleacă de vorbire


Dacă ai ajuns, firesc sau printr-o întâmplare, să iubești acest neam, urmările respectivei stări îți blesteamă existența. Românii, în diversele forme ale lor, te obligă să le guști amărăciunea. Nu-i poți înțelege decât din secreția națională în care-și trăiesc profetismul. Iar de când am observat că locuirea spațiului nu oferă obligatoriu și cunoașterea lui, sunt într-o continuă alertă, nu cred că aș accepta prea ușor vreo comoditate în ceea ce înseamnă înțelegerea fondului mental din care vin. E ca un îndemn socratic parafrazat și speculat cu oarecare ușurință. Această cunoaștere poate să fie deopotrivă prin ură sau prin iubire, cu condiția ca amândouă să fie practicate corect.și cum umbra o văd ca o spaimă aproape materială a unui lucru de a nu dispărea în lumină, așa și această măreață și aproape trecută umbră a poporului român o văd ca pe o spaimă a sa de a nu dispărea în timp. Iar timpul istoric este deopotrivă sursă de iluminare a neamurilor și consistență a imaginii lor. Românii s-au salvat de hârâitul și de moartea din istorie vorbind întruna în limba română și înmulțindu-se cu cea mai biologică poruncă. Viețuirea noastră are două importante cauze: una orală și alta erotică. Această vorbărie specifică (precum o diferență) are pentru noi valoare etnogenetică! Evident, din acest motiv, nici nu putem scăpa prea ușor de ea. În nici un caz fără riscuri majore... Statul ar trebui să vadă că acum tindem de la un popor mereu întinerit la o populație de pensionari înțelepți, sobri și tăcuți. E atât de multă veselie aici și atât de multă tristețe, încât ele nu mai pot fi nici dezlipite și nici înțelese separat. Au ocupat acel loc în inima românilor în care s-ar fi putut odihni bucuria și înțelepciunea. Acest popor s-a întins mereu cu mare voluptate pe rostire, așa a găsit el de cuviință să primească timpul și urmările lui. Sfidarea a fost preferată înțelegerii și unor rezolvări de situații critice. Observ în socialul nostru trei tipuri de sfidare: fără obiect, fără scop și fără acoperire.

Cronica Română - 19 februarie 2002