poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-21 | | In casa pitica si lunga, ca o omida uriasa, din capul comunei Lunguletu, Dimbovita, de trei zile asteapta mos Matei Barbu sa vie masina iute de la Bucuresti si sa-l poarte pina la minister. Ca doar acolo-i biroul lui, linga mai marele agriculturii pe tara, ministrul Flutur, al de l-a numit, la televizor, consilierul sau personal. Zarva s-a iscat miercuri in ograda lui Matei Barbu, 72 de ani, dupa ce-a aparut marti seara la televizor linga ministrul Agriculturii, care a anuntat o tara intreaga ca-l ia pe taran consilier personal. A navalit in batatura un stol de verisoare gurese, de cereau toate explicatii “cum de ai matale relatii la Capitala si noi nu stim!?”. Si au inceput a-i cere verisoarele, sustinute de citeva babe nelinistite, sosite chiar inaintea reporterilor, sa afle cum de l-a cunoscut nea Matei al lor pe ditamai ministru de la televizor. “Eram linga poarta, reparam la tractor, ca scapa ceva ulei, cind m-am trezit ca ma intreaba, peste gard, de sanatate domnu acela. M-o intrebat cum vine cu aratura, i-am spus ca ar fi bun un ger, ca-i prea mare taxa de drum, ca facem cite doua culturi, dar n-avem unde sa depozitam varza, apoi mi-o zis ca-i ministrul agriculturii, ca trimite masina de la Bucuresti sa vin la inca un sfat cu el, m-am dus si, acolo, in sedinta cu reporterii, o anuntat ca o sa fiu consilierul lui pe problema agrara”. “Lunguletu intra pe scena istoriei” De la anuntul de marti, nea Matei, fost mecanic de buldozere la Drumuri si Poduri pina la pensie, in 92, si, toata viata, cultivator de cartofi si de varza, imbraca in fiecare zi camasa alba, calcata de nevasta-sa Elena, paltonul cel bun, isi tot potriveste caciula neagra de miel si asteapta masina care sa-l poarte la minister. A trecut si pe la primar, de care a scos adeverinta ceruta de functionarii de la Bucuresti, scrie acolo cum ca are 52 de gaini, 5 porci si 5,5 hectare de teren. A obtinut repejor documentul, ca s-a imbujorat primarul Ion Vlad cind i-a spus ca “ministrul a promis ca vine iarasi prin comuna, zilele astea, si tre sa fie, acolo, un pic de curatenie”. Ca in discursul primarului din comuna norocosului ce-a cistigat la loto, Ion Vlad, (PSD), ne spune “ca-i un mare bine pentru imaginea comunei Lunguletu”, ca “Lunguletu intra pe scena istoriei” si ca “merita Matei Barbu, om muncitor toata viata lui, sa ajunga consilier la vreun ministru”. Comuna n-a dat tarii alt fiu ilustru, poate doar un scriitoras, Vasile Preda, ofiter cu pixul pe la revista “ProPatria”. Mereu cu ochii dupa Lacatus Comuna Lunguletu, 41 de kilometri de Bucuresti, isi bizuie traiul pe recolta de cartofi, dar, mai ales, pe cea de varza. Locul nu-i imbatrinit, oamenii n-au plecat in strainatate, precum in satele din jur, iar din recoltele de varza si-au ridicat case tinere, multe cu un etaj, si-au cumparat tractoare, sint 500 de toate, semn de virilitate in Lunguletu. Satenii nu-s esteti si nici vulnerabili la mirosuri mai grele, astfel ca munti de gunoi de pasare si de balegar zac in fata fiecarei case, de-a lungul drumului principal. Doar asa o sa iasa “varza aproape ecologica”, de care vorbeste primarul. Dupa Revolutie, satenii au primit fara scandal terenurile inapoi, dar pamintul nu ajunge pentru nesatul lor de-a se sti inconjurati de un ocean de varza. Minati de-o atare pofta, au arat si terenul de fotbal, unde, pina prin ’92, se agita in divizia “Onoare”, echipa lor de suflet, “Fulgerul Lunguletu”. Matei Barbu n-a facut si nici nu vrea sa faca politica, nu-i placeau Iliescu si Nastase, ca nu intelegea ce vorbesc, tocmai de asta ii pare simpatic Basescu. Barbu n-a fost membru de partid niciodata, ci doar stelist, mereu cu ochii dupa Lacatus, la fiecare echipa unde pleca “Fiara” sa antreneze pleca si-o bucatica din sufletul batrinului din Lunguletu. “Un picut ciorbar” Matei Barbu n-a auzit niciodata de Mos Ion Roata, dar are multe a-i spune la ureche ministrului Flutur, de la Agricultura. Fiecare concediu si l-a facut printre capatinile de varza, nu s-a bronzat niciodata dincolo de coate, singurul alint e ca-i “un picut ciorbar”, cu slabiciunea asta il si rasfata nevasta-sa Elena, cea mica si iute la apucatura, ca ardeiul rosu. Are doi baieti, Marian, 40, si Florian, 35, si nu i s-a sters inca rana din suflet dupa ce singura lui fata, Niculina, s-a stins in toamna lui 2003, de-un atac de cord, prin America. Lumea lui Matei Barbu e protapita intre trei tirguri de vite si de varza, intre Gaesti, 30 kilometri, Racari, 8 km si Potlogi, 10 km. A evadat de citeva ori, cu camionul lui de varza la piata din Damaroaia, la marginea Bucurestiului, ba chiar prin Harghita, de unde s-a intors inselat la cartofii de saminta si fara putinta de-a face ceva, pentru ca “golanii aia nu fac acte”. Stie insa Matei Barbu ca necazurile nascute din munca pamintului sint cam aceleasi peste tot. I-ar spune ministrului ca pe tarani ii omoara rovigneta, “tre’ sa platim mai mult de 25 de miloane de lei de fiecare camion, dar le folosim doar 3 luni pe an”. S-apoi sa se faca mai multe asociatii, in Lunguletu e doar una, desi ii tare greu, pentru ca paminturile-s faramitate, “o parcela ici, alta la capul satului”. Retea de irigatii si tractoare in rate Si-ar mai fi atitea de indreptat, sa fie mai ieftin ierbicidul, l-ar indemna sa dea la tarani retea de irigatii si tractoare cu plata in rate si sa nu le mai dea bani de motorina, ca-i beau, ci cupoane, i-ar mai spune si de-o platforma de gunoi si de-un spatiu pentru depozitare recoltei din comuna lui. Si tare i-ar placea sa-l insoteasca pe ministru prin tara, sa vada necazul altor sate, s-ar duce mai intii prin Ardeal, acolo stie el ca stau ai mai gospodari. Dar mai intai trebui si-si faca legitimatie, sa nu-l mai opreasca la poarta ministerului. Intre el si ministru n-a ajuns inca vorba de salariu, o sa ia “cit o zice domnu’ ministru”, vrea sa-i ajunga macar pentru naveta cu maxi-taxi, 80.000 de lei pe zi, intre Lunguletu si Piata Rossetti. Nu jinduieste sa-i schimbe feciorului slujba, pe furis, cum i-a cerut verisoarele, “apai tarlaua cu varza cui o las!?” si nici nu-l bate gindul sa se mute in Bucuresti. Ca n-ar mai putea sa mingiie in fiecare dimineata cu palma sa de fost mecanic de buldozere tractorul de 45 de cai putere din fata casei si dulaul negru cit un vitel, zis “Maradona”, ce-i latra peste batatura plina de fiare si de vaselina. Remus RADU ("Cotidianul") |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate