Inspirat din "Să nu te mire iarna ...", scris de Vladimir Albu





și
dacă iarna totuși te miră privește răscrucile
cum își răsucesc nocturn pașii spre zenit
precum în zborul lor asemuind rugăciunea
păsările lui Dumnezeu albe


și
lasă ecoul tăcerilor să-ți șteargă pleoapa
de răceala cuvintelor nespuse nicicând a iertare
iar lumina să-ți surâdă cuvioasă din palme
ca o sfântă fecioară născătoare a iubirii


și
atunci așteaptă ninsoarea ca pe o mângâiere
căci desigur cerul îți va veni mai aproape
tu cu un ochi risipit între somn și veghere
smerit să-i poți respira printre ramuri sufletul