Sunt,
Ca o pasare fara aripi,
Ca o planta rupta dintre pietre de rau…
In dubiul ei rusinat perpetu…
A fi si a recunoaste
Parca ar interesa…norul
Ce si astazi ascunde raza de soare
ce ma mangaia inca din prima zi
Adulmec parful trecutului
Sperand ca e inceputul viitorului
Si deci altul si altfel…dar
Cum spun deja si copiii
Nu mai pacalesc
Pe nimeni.
Totul s-a intamplat
Asa cum stiam ca trebuie sa fie…
O mare coborand spre ea insasi
Fara puterea de a naste din val
Fluviul sau rau…
Inca o zi scursa…
Din depozitul …de viata
Atat de pretioasa, dar inutila
Visand…trecand…plecand
De stanga spre oriunde
Si apoi urcand
Pentru a cobora tarziu
La fel…
De singul…De trist…De inutil
Fara victorie…
Si chiar fara batalie
In lanturi prea stramte
Pentru a mai fi zanganite macar…