Tu, fragedă ființă

Când stelele râdeau pe cer,
Și luna răsărise,
Ai apărut în calea mea,
Tu, fragedă ființă.

Aveai un drum al tău,
Nimic nu te oprea,
Am apărut fără să știu
Și te-am oprit pentru o clipă.

Aveai un suflet cald,
Pe loc m-ai cucerit,
Și am rămas și eu surprins,
De ceea ce-am găsit.

Dar tu aveai o cale,
Cum noi toți oamenii avem,
Eu te-am oprit cu hotărâre
Și te-am făcut să zăbovești.

Și au fost zile fericite
Când ne jucam ca doi copii,
Eu încercam să aflu de la tine,
Ce cale ai și ce destin.

A fost frumos cât a durat,
Nimic nu ține o veșnicie,
Și tu a trebuit să pleci
Pe mine m-ai lăsat.

Te-ai dus acolo sus,
La ceruri te-ai suit
Și martor mi-este Dumnezeu,
Că tare te-am iubit.