în decembrie bărbații devin melancolici
un fel de luxație tandră a sufletului
le bîntuie nopțile
un fel de clopot nătîng
rostogolindu-se leneș în vocea lor
se îndrăgostesc
se înțepenesc mai des printre amintiri
cu umerii lor de o nevinovăție dubioasă și caldă
uneori vorbesc în cuvinte aproape violete
despre anii de liceu
și ideea de responsabilitate
să nu îi credeți
e doar o manifestare neconfirmată
a solstițiului
la specimenele mascule cu sînge cald