am tras cu dinții de un drum
mi s-au rupt dinții de pomană
i-am pus atent într-o batistă
ce-o port în sân ca pe icoană

dar vămi sunt de trecut și-n viață
când fac o plată pierd un dinte
batista e mereu mai largă
parcă-i un zâmbet care minte

am să păstrez de tot doar unul
să-l zvârlu pe acoperișul nimănui
și am să-mi pun în gând dorința
să-mi puneți dinți la căpătâi

și parcă s-a-mplinit și-mi cresc
la loc toți dinții (din hârtie)
și-un dinte alb mi-e drum în creier
ce mă îndeamnă: scrie! scrie!