Era penultima lumii dogoare
iar din lacrima mortii o valvataie
pe lujer de fum din mare apare.
Vedeam parca-n cer o pata de miere
si sufletul meu imi parea ca te cere,
pierdut in miresme de blanda tacere.
O sete de viata gura-mi cuprinde.
Cand dulcea lumina cerul aprinde
cupa destinului pe tarm se intinde.
O scoica sculpteaza-n ocean, preacurata,
o floare de cactus impurpurata.
Totul devine doar gheata-nstelata...