poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-16 | |
Un om pășește cu corpul ușor de idealuri pe cerul
Cu plămâni albaștri și pielea albă pe care și-o pierde În migrații de nori spre țara cu oameni de aer, cu esoterul Lăuntric ce se dilată sau se contractă într-o umoare albastru-verde. Un om absoarbe monadele – toxine eliberate de toți Prin porii neputințelor – zgură scursă din lacrimi cerebrale, Și dobândește greutatea planetei pe care o vinde la hoți Sub formă de prafuri de heroină amestecate cu esențe umane imorale. Un om se trezește într-o dimineață singur Călătorind într-o sferă de cristal pe o planetă sub formă de inel cu irizații carmine, Oamenii îi descoperă dansând sub coasta unui gând pur : Acel om sunt eu, iar planeta orbitează în jurul sinelui liric, creată de mine.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate