Taie-mi mâna cu care smulse din inimă
Cad peste creierii mei
Cuvintele astea negre
Totul fiind rod al întâlnirii dacă îmi e privirea ta
Aplecată peste
Departele care mușcă genunchii
Atunci când seară de seară
Îmi închin ființa.
Câteva lucruri îmi voi pune totuși într-o plasă albastră de rafie
Neîncercând vreo clipă măcar
Să fug de tine.
Aplecat de spate
O să trec împăcat pe străzile luminate cu becuri ude
Și tu văzându-mă
Îți vei înțelege neputința,
Destin clătinat greu,
Cu nimic diferit de alte posibile destine.