Cand fericirea te-a lasat
Sa nu se mai intoarca,
Priveste valul inspumat
Ce-nghite totul parca.

Priveste in adanc cat poti
Si mangaierea-ti vine,
Chiar daca ti-au smuls, precum socoti,
Ce-aveai mai scump in tine.

Priveste-n rau sataruitor,
Si lacrimi de-ti curg poate
Vezi cum prin suvoiul lor
Trec apele-nspumate.

Uitarea-nchide rana ta,
Si cu durerea-ti pare
Ca insusi sufletul tau vrea
Si el sa curga-n zare.

am vrut sa postez poezia asta si cea de Sappho pentru ca le consider 2 poezii foarte bune si m-am gandit ca si alte persoane ar vrea sa se bucure de ele.