La malul Timpului
aștept,
ca Dumnezeu să cearnă
din trupul sufletului său,
topită ca o magmă
făptura ta,
pierdut-o dată
de mine,
din lumină,
robită cărnii de pământ,
desăvârșită-n tină.

Aștept
să-ți torn din nou
ființa,
în vasul de argint topit
din crucea strălucirii,
sfântă,
pe pieptul meu
cel hărăzit
să fie leagănul iubirii
și patimii fără sfârșit.

Aștept
ca să renaști cu mine,
ca două pulberi de granit
amestecate-n roua nopții
în cupa unui crin
sortit să-mpodobească altarul magic
al Îngerului prăbușit.

La malul Timpului
aștept,
ca Dumnezeu să cearnă
din trupul sufletului său,
făptura unică, Divină,
în care tu și eu
să fim un Crist
încununat și răstignit de Lume
pe crucea sfântă a iubirii
și-a Căii fără nume.