poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-28 | |
Credeam ca cerul e nelimitat,
ca viata in sine e numai placere. Ca niciodata nu voi fi suparat, ca nu voi avea de infruntat vreo durere. Credeam ca omenirea e-un lucru sfant, ca fericirea se rezuma la a avea tot. Radeam cand vedeam lumea plangand, fara sa realizez cat sunt de netot. Credeam ca iubirea este un mit, o poveste insipida de adormit copiii. Eu acest sentiment nu l-am dorit, il consideram un elogiu adus nebuniei. Credeam ca voi scapa nevatamat, ca voi putea ocoli aceasta sclavie. Dar iata ca totusi m-am inselat, caci soarta-i dotata cu ironie. Credeam ca nu voi avea niciodata senzatia ca sunt inferior. Speram ca imi voi trai viata toata crezand in mine si-n viitor. Dar cand Te-am vazut, credinta goala s-a spulberat intr-o secunda. Am vazut in iubire o chestiune normala, de care viata zilnic abunda. Cerul atunci mi s-a parut ingust si-n viata am gasit durere. Pacatul primordial mi s-a parut just si-am presimtit o decadere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate