Eram pastorul unei turme de privighetori;
le supravegheam cantecul cu note inalte.
Eram si dirijor in acelasi timp,
agitam spasmodic o bagheta
crezand, in ignoranta mea absurda,
ca ele chiar canta dupa portativ.

Eram un simplu pastor
cu turma lui de privighetori
(privighetori speciale, ce-i drept,
cu preferinte culinare exclusiviste).

Din pastor m-am transformat subit
intr-un copil molipsitor de razgaiat
care se incapatana sa iubeasca,
desi dragostea era precum curentul electric
intr-un circuit inchis
cu rezistente care cedeaza usor si definitv.

Mi-am ingropat turma de privighetori
sub mesteacanul din fata blocului,
fara cruce, fara pomeni, fara bocitoare.
Am murmurat indescifrabil un cantec de leagan
"Nani, nani, puisor..."