poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-04 | | Spre Măriuca mers-am metri șapte, dar caii aurii, cu pătrățel, ne-au deturnat spre somnul puțintel, mutând spre zi ce-aveam de gând în noapte. …………. Când zorii revărsau, prin ochi lunar, lumina, mai puțină, gălbejită și ceasuri albe se topeau în sită, peste coline zbura vers hoinar. Se amăgea, purtat de brize rele, că prinde-va, vreodată-același veac, de istovire-n spirit și de leac, versul pribeag și părăsit de vele. Și-acum, de grija lui (de vers), plângeam, văzând cum pleacă, albăstrind săgeată, mișcând șervet - năframă și cravată, cu-autografe reci, la kilogram. „Rămâi cu bine!”, îi spuneam. -„La anu`!`” „Drum bun!” striga și el, înlăcrimat (că vântul îl bătea, dinspre Palat, cum sta, în scară, mândrul Silișteanu). Și se pornea Pământul pe-nvârtit, săgeata-n loc stătea, de-ngreunată, astfel încât că, numa` dintr-o dată, plecat-am noi, cu-ntreg peron, greșit. …………. Sătui de răsfirări fără măsură și teorii de goană-n relativ, ne-am strâns la colț de stradă, pe-un stativ de sticle cu Bor-vis, pentru arsură. Și iată că ne-ajunse un vulcan, nălucă de mișcare, unduită în negru, Măriuca, și-n clipită, ne duse-n jogging, să mâncăm un hrean. Ajuns în cel lăcaș, cu multe arce, cel mai iubit de baricade lot s-a minunat de-așa primire, tot părea făcut ca pohta să ne-o-ncarce. Pe masă, de mătase, gălbui nod ținea un crap imens, să nu se zbată prea mult, într-o băltire parfumată de sos cu mirodenii, ca năvod. Mămăliguța aburea poeții, rămași puțini, dar cu stomac rotund și degete de sticlă ce n-ascund dorințele zburânde ca ereții. Palinca bihoreană mai lungise cu gradele-i, o mie, uscat gât, așa că bietul pește a bătut drum lung până la burțile încinse. Cum se topeau bucatele din fel, nicicând închipuire nu vă este (doar de citiți din nou acea poveste cu Gargantua și Pantagruel). Și vinul, roșcovan, trezea un urs în fiece hematie pătrunsă. „Nectaruri au și zeii”, spuneam, „însă pe limba lor așa ceva n-a curs!” Gemeau cuptoarele-n furnal de hote, vecinii se-aruncau de peste bloc, uciși moral de-arome, ce-și fac loc prin glandele salivei poliglote. Și n-am știut că timp trecea, tumult, prea ocupați cu ospătat de taină, pân` ce Maria s-a-ncheiat la haină și ne-a scos iute, că mâncasem mult. Cu ceainicul strâns bine de ureche ne da cafea, taxă de fumărit. În fața blocului, aeri-sit ajuns-a grupul nou de viță veche. Dacă-n alt mod nicicum nu s-a putut, ne-am prins unii pe alții-n zeci de poze și razele de-ultim suspin, mimoze, pe fața noastră caldă s-au cernut. Di vin cântat-a Floris, în surdină, cu Petronela, mângâind ușor chitara fermecată, un urcior melodic revărsau cu vocea plină. Cântau Claudiu, Dana lui Ștefan, alături se-aprindea și Măriuca, chiar cronicarul, mestecând ca știuca, ducea refren și Cami, diafan. Când ora s-a făcut de rugăciune, am început să ținem iarăși post și am plecat, la Golia, cu-n rost și vorbă, de-a Mariei re-minune. Cu vocile gravate-adânc în lut făcut-am, cu credință, bun popas, grăind Claudiei, la Trinitas, până ce undele au dispărut. (De remarcat aș remarca pozare ca, răsfățați din plin cu imprimeu, zâmbind, să ne-amintim de-atunci mereu, belșugul mesei, scris în burta mare. De remarcat rămân, de printre noi: Maria, Doamna iernii cu lumina de fulgi sfințiți, și Gabi, și Alina, care-au venit, în loc, la schimbul doi.) ……………. Când a-nceput să ningă, eram tei sau Teiul frunți de ramuri ne prinsese și-n fața Lui, proptit în cruci de piese, am re-nțeles, de-atunci, că pantha rhei… De cronicaru`-acest v-a supărat cu așa vorbă multă neticnită rog dregeți voi, boieri, mai potrivită, o cușcă strâmtă, hodinind un pat. Și puneți cuie-n loc de puf și perne, să știe cronicarul Urecheat că-n veci de veci așa lungit păcat doar neagră suferință-i va așterne. De v-a plăcut, în schimb, să țineți post și prin canoane să-ndreptați greșeală, cu paloș drept să îi tăiați din fală acestui cronicar ce-i fără rost… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate