Se strang acarienii in ochiul meu cel drept
Sa-mi roada urma ta de pe retina,
Sa-mi prapadeasca basmul in care te astept
A-mi da un rost statornic ideii de lumina.

Se-asterne mucegaiul in ochiul meu cel stang
Cel scurs de neumblarea si de a ta absenta,
Ma paste-un ev de chinuri, oedipian si stramb;
Decat arsura stearpa, mai bine o dementa.

M-as destrama in doze de praf si minerale,
M-as odihni o vreme, si-apoi de la-nceput
M-as recladi-ntr-o doara, aseptic si agale
Si as ara pamantul cu-n fildes de mamut.