poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1604 .



Transformare
poezie [ ]
Rânduri pentru Ame

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [arual ]

2004-12-03  |     | 



Cu sufletul albastru asemeni unei mări
Ea-mi despicase trupul în magice culori
O blîndă muritoare cu stele vii în ochi
Mă aruncase în visul celestrului Haos

Așa începe visul : pe sacra aripă de șoim
Își duce viața Haos , un zeu pierdut în nori
Sătul de eternitate , de gânduri și de temple
El vrea să-și împlinească dorințele acerbe .
Așa și-a început el femeiasca viață
A coborât din stele sub falnicul pământ
Și botezat a fost în suflete de prunc

Ame e mândra fată cu brațele de fier
Ce seceră ca moartea bărbații pământeni .
Și într-un ceas nebun când verdele-nverzește
Ame le fură ochii și totul se-negrește
Și nesătula fiică a mândrului mormânt
Se-mbată cu-al lor sânge și goală zace în drum
Iar dimineața-n zori , când tatăl său o cheamă
Dispare în pământ și se transformă-n fiară .
Cu dinții animalici ea își târăște morții ,
Îi devorează-n silă căci tare-i obosită
Și-acum bărbații lumii deloc n-o mai incită .
Se plimbă ca-ntr-o cușcă sub negura țărînii
Nu-i arde nici să țipe , nici prada s-o termine
Și plictisită fiara de nuduri bărbătești
Le părăsește-n grabă și alene ea privește
Cum roabele-i fecioare le-ating și le sărută
Și vor ca să dezmierde acele hoituri , curând humă .

Și in lumea aceasta mare sunt singurul rămas
Ce n-a fost înc-al fiarei cu dinții de bărbat
Dar în zadar mă ascund de ochi nemuritori
Căci fata mă zărește și cu salivă-mproșcă
Și încearcă mă ajungă cu pofta-i nesătulă .
Cu ghearele mă-nhață și părul ea , mi-l smulge ,
Dar deodată în tîmple simt foșnetul de lună
Și în loc de întuneric eu văd lumina vie ,
Iar gheara se transformă în mână ce mîngâie .
Privesc uimit în jur ce mi-e dat ca să văd ?
Un suflet pur , albastru , asemeni unei mări
Ce îmi despică trupul în magice culori
O blândă muritoare cu stele vii în ochi
Care-mi alungă visul amețitor , de mort .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!