Cum e Dinescule?
Moartea ta e pe ducă?
Or citește încă-n stradă ziarul naucă,
Ca în vremea odioaselor zile?

Pe atunci mulții tăceau,
Cu biciul limbii făcut ghem,
Încropit la un semn,
În saliva fricii ce pe cartele-o primeau.

Doar exilații pe-o boabă de piper
Ca tine, huiduiau și-njurau la cer,
Purtând bunul simț și-adevărul la rever,
Ca pe-o floare de colț cântând- hai sictir! leru-i ler!

Azi sunt puțini cei ce tac
Și cu-atât mai puțini cei ce strigă cu adevarat.

Ne exercităm drepturile de cetățeni,
Punând ștampila în dreptul acelorași buruieni
Altoite-n țări occidentale,
Cu baierele burților tot mai răsfrânte. La mai mare!

Propun un partid cu orientări barbare:
Dinescu,
Þepes,
Caragiale!