De dragul gheții

Intre noi prăpastia-i prea mare…eu te iubesc tu mă rănești
Un joc copilăresc ce n-are ținta, un joc ce azi sau mâine
Va înfrânge tot ce-i cald si bun in noi.
Dar oare acest joc iți da acel zâmbet copilăresc lipsit de intenție si pur?
Clipe, toate trec, si din noi, din tot ce-am fost ramane doar o umbra, o amintire care deși doare e plăcuta.
Paradoxal.
Deși as vrea ca intre noi sa fie cald, lumina, e gheata câteodată si asta pentru ca iți ții focurile ascunse așa cum țineau si zeii focul departe de oameni. Dar intr-o zi un Prometeu ti le va fura fara ca tu sa vrei sau sa știi si atunci as vrea sa te vad cu ochii inlacrimati si sa simți ce simt si eu. Deși nu am lacrimi acum e ceva ce-mi spune ca pot aparea in orice moment.