poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-20 | | Eu simt moartea mai aproape de pot să-i ating sânul, Și să-i zăresc a coapselor albă spumă pe sub veșmântul Cald și moale atingându-i pulpa, învâluindu-i pântecul. Zâmbind se-apropie tăcut, rebel și fără taina vieții Și mâ îndeamnă să iau de braț coasa răpusă-a tinereții. Credeam că visez adânc, cu ochii larg deschiși prin ceață. Priveam senin și fără zumzet, îndrăzneț, râzând disprețuita viață, Mă temeam c-o să te pierd, fermecat fiind în acea tristă dimineață Și tâmpla n-o s-o mai sărut și gura albă o să tacă fremătând De dor și durere așternute pe-o inimă ce tremură cântând. Și mi-a zâmbit fremecător, cu buze largi și pline...moartea Și m-am întors șovăitor către sininstra; și lumina Cartea Ce mi-a răspuns amăgitor că nu mai simt strigarea în pacea În care am lăsat moartea să se odihnească în aprinse căldări, În fum gonind strigoi, căutând și azi pe cer și-ndepărtări. Eu simt moartea, dar nu cea hâdă și fioros de perversă, Ci izbucnirea apei vii, un pic și-un pic, apoi aversă De bogății, și de comori ce-n piept adânc anină controversă. Iar vălul îl sărut cu mir și crinul cu sclipiri de argint, Apoi ridic glasul într-un, Iubesc, și nu mă mai prefac că mint.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate