Te-am desenat într-o noapte
mi-au zburat culorile din degete
pe altarele sânilor tăi
erau docili,
aburinzi,
încurcați să mă vadă gol
ca o punga de supermarket folosita.
încurcați să mă vadă gol
tremurau, erau sfioși
iar eu imi plimbam vârfurile
vântului peste ei
respiram încolțit de umbre
încolțeam ca o plantă
într-un ierbar deschis de asfințitul
de piersică pârguită,
pufos ca un sân de mamă care alăptează.
Te-am desenat
intens, cu părul fluturînd pe cer,
cu șoaptele prelinse pe dupâ gâtul caișilor
și caișii
erau docili,
aburinzi,
încurcați să mă vadă gol
un gol de care nu se teme nimeni.

eu eram sâmbure
sâmbure de piersică
și tu erai piersică
fără sâmbure

și eu sâmbuream
ca să intru în tine
și tu te piersiceai:
'de ce mă sâmburești,
sâmbure care ești?
de ce?'

'ca să nu te vadă oamenii
că ești o piersică fără sâmbure.
!să nu te vadă oamenii...'

Te-am desenat atunci,
mi-au zburat culorile din degete
pe altarele sânilor tăi
erau docili,
aburinzi,
ca două piersici fără sâmbure.

!să nu te vadă oamenii...
!să nu te vadă oamenii...