Suflete vestejite
Zac uitate in drum.
Incerc sa nu le calc
Dar sunt numai scrum.

Priviri sinistre,
Lacrimi de fum,
Seci zambete triste
As vrea sa le adun,
Dar n-are rost,
Sunt toate scrum...

Am ochii prinsi in lacrimi
Si tot ce vad e cer,
Ma scald in el malefic
Dar el e efemer.

Trec fete curioase,
Doar oamenii de rand,
Acum nu imi mai pasa
Ca ma vad plangand.

Si-un vant cu iz de moarte
Ma lasa doritoare
Si-as vrea sa trec, sa uit, sa dorm,
Dar ma doare...

Si Doamne, ce i-as mai salva
Pe toti cei care zac pe drum...
Dar imi reflecta jalnicele zdrente
Clatite bine cu sapun.

Iar daca imi ridic privirea
Observ ca sunt si eu pe drum,
Printre cadavrele zdrobite
Respir si vreau sa ma adun...

Sau poate e mai bine asa,
Sa mor subtil ca un nebun
Langa cadavre depravate
Si uite-acum sunt si eu scrum...