| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2004-11-10 | | Înscris în bibliotecă de Lory Cristea 
Ne ducem toți cîte puțin, mereu, Către-un liman de tihnă și-mpăcare, Poate curînd va trebui și eu Bulendrele să-mi strîng pentru plecare. O, dragi mesteceni, gingași și subțiri! Și tu, pămînt!Și voi, cîmpii ca marea! In preajma sorocitei adormiri Eu unul nu-mi pot stăpîni-ntristarea. Pe lumea asta am iubit nespus Tot ce în trupuri sufletul adie. Spun pace vouă, sălcii ce-n apus Vă oglindiți în apa purpurie. Atît de multe gînduri am urzit, Am scris atîtea cîntece visate Și pe pămîntul trist sunt fericit C-am respirat și c-am trăit de toate. Sunt fericit c-am sărutat femei Și-am lenevit pe iarba parfumată, Iar fiarelor, ca unor frați ai mei, Eu nu le-am zdrobit capul niciodată. Acolo știu că nu foșnește-n zări Cu gîturi lungi de lebădă, secara... De asta-n preajma tainicei plecări Eu mă-nfior și-mi simt adînc povara. Acolo știu că nu vor mai fi fagi Nici holdele cu aur viu pe nume... De asta poate mi-s așa de dragi Toți oamenii cu care sunt pe lume. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate