poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-05 | | Înscris în bibliotecă de Aurel Oancea
Și liniștea-i suptă-n vârtej monoton,
de pietre lungi. Mi-amintesc ca prin fum îmbinatele dungi ale sprâncenelor tale… Desigur adorm, pe nebăgate de seamă adorm spre țărmul mării neroditoare. Liniștea-i suptă-n vârtej uniform și vin sentimentele – o știu după foșnetul ierbii, verzui și târziu, după pocnetul monoton din cristale. Vin sentimentele prin iarbă, târând un soare prelung și o lună prelungă, arzând. Îți vor găsi gleznele, îți vor izbi gleznele, cu umbre de fosfor te vor izbi în curând. E marea aproape și nefoșnitoare. O știu după scoicile-nfipte în pietrele lungi, După gustul surâsului tău, ca de sare. Și liniștea-i suptă-n vârtej uniform. Desigur adorm. Surâzând o s-adorm. Cu ochii deschiși, în picioare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate