îmi strecura la ureche o cifră
iar alături o femeie cu gura mică titrată
visam clarul de lună
ea recita un poem de bursă și
blânda căldură populară
urca prețul la cauciuc
destinul în ordinea cărților
aproape gol
ștergea urmele de pași de pe dale
îi mărturiseam că nu-mi place mersul pe bicicletă
condamnat la limitele omenescului
ar fi putut apare scrisori anonime
sau zgomotul unui anumit pas
oscila o pendulă
intracranian
ursitoarele aveau obiceiul să exagereze
până în ultima clipă
îmi strângeam cu grijă cordonul
poate că nu e prea târziu,
bătrâne...