poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-02 | | Înscris în bibliotecă de error
Cetatea peste mine se rastoarna,
In carnea mea ii simt intr-una biciul, De este vara sau de este iarna, Femeia este singurul meu viciu. Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila De tot ce impotriva mi se-ntampla, Orgolioasa, dreapta sau umila Femeia-mi sade vesnic langa tampla. O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra, Dar cel mai drag imi e acest exemplu, Iubirea pentru-o trista capra neagra Din care am facut rasfat si templu. Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea In fiece femeie sta la panda, Dar fie de femei umpluta cartea De care viata lumii e flamanda. Nu mi-au placut averi, nici vinuri bune Si n-am avut in rest nici un capriciu Desertaciune din desertaciune Femeia este singurul meu viciu. Nu m-am batut in targuri sau razboaie, N-am vrut sa fiu imperator sub stele, Femeia care nu se incovoaie, Am injugat-o nebuniei mele. Si am arat cu ea mereu pamantul, Si-am semanat ogoare numeroase, Nu i-am lasat pe buze nici cuvantul Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase. E-adevarat ca am iubit pe una, E-adevarat tot ceea ce se zice, Am cautat-o prin neant cu luna E-adevarat c-a fost Euridice. E-adevarat ca-n geamul meu caisii N-aveau puterea nici un an sa steie Ca intr-un joc de-absurde artificii Si creanga lor imi mirosea femeie. Motorul meu si-al lumii de aceea, Motorul meu cuminecat cu biciul, A fost femeia si-a ramas femeia, Puterea mea si singurul meu viciu. Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume? Am fost mereu un cuplu in deriva, Si chiar de nu i-am dat nimic din nume Trecand mereu, mi-a fost definitiva. Iubirea mea nu a miscat nici astri Si nici pamantul sub o-mbratisare, Dar lance cand a fost, cu ochi albastri, Simteam ca-n ochi privirea ei ma doare. De n-avea rana, ii faceam eu rana, Sa-i pot iubi supremul sacrificiu, In fata ta, conditie umana, Femeia este singurul meu viciu. 1984
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate