Arcade gotice, coloane elene,
cu creneluri dorice
si sacrada-familiene,
imparteau inaltimi de alabastru,
heraldice umbre cu intuiri ionice;
Si ca intr-un amestec,
semiotic, motrice, intens ,
conturau palatul de margean
al visului meu
de cer dens.

Pauni albinosi,
imi invadau gradinile suspendate
pe palmierii revarsati
in verde exotic;
Iar mai incolo,
un soare...nu...doi sori,
topeau nisipul fin, in revarsari
de niluri de aur si nestemate;
Caleidoscop de licariri toride.

Dune cu spete scheletice,
Lesuri de monsti telurici,
rataceau prin tacerea pustie,
ca niste califi hoinari,
in desertul de oaze magnetice,
azi erau, maine nu,
scarabei divini,
sub pasii beduinilor.

Poleit in platina si fosfor,
palatul meu rasarit din infinit
pleca acum,
incadrat de cei doi sori,
micsorand deoadat' apostil,
undeva in departele zarii,
distanta dintre noapte
si de-metal-incins zorii,
visului meu
de copil.