Soarele-si arunca taios
Razele de gheata
Ce se-nfig in paru-i negru ca de corb
Si-i mangaie chipul palid, ca de ceara

Ochii-i verzi se umplu de lacrimi
Si sufletul de-al mortii dor
Picaturi fierbinti de sange
Il chinuie duios
Ii indulcesc chipul lovit
Si ars de durerea neantului

Intr-un zambet amar ii infloresc buzele vinetii
Si vorbe de gheata el murmura-ncet
In linistitu-i chin adoarme
Spre a-si visa din nou eterna nefiinta.
Amin.