dureros apocaliptic ironic
acest sentiment coboară ca un ambasador
fardat aranjat parfumat
dintr-o limuzină tocmai pe strada asta moleșită
chiar în fața terasei
unde fiecare șade cu spatele la fiecare

îngheață totul:
spuma sexul mintea
doar fumul de țigară
mărește ca o lupă
gesturile mecanice

cu un efort supranatural
îmi verific pulsul apoi caut preocupat
prin buzunare în pahar în
agenda electronică
pe fața de masă în scrumieră
mă prefac interesat de ceva anume aflat
pe mocheta ce se prelinge ca un covor
înaintea VIP-ului abia coborât din limuzină
dincolo de gardul viu spălat de ploile recente
în autobuzele ce trec pline de importanță prin stație
în spatele jaluzelelor blocului impunător
cu o droaie de magazine la parter
la semafor mă opresc pe roșu
– singura clipă de odihnă autentică –
aici reîntâlnesc fanfaronul ăsta cu ochelari fumurii
„ne cunoaștem de undeva?” nu nu cred
iar el râde cu subînțeles
limuzina a rămas pe trecerea de pietoni
din ce în ce mai transparentă

ce vrei domnule
dacă am săvârșit vreo ilegalitate poftim
iată-mă sunt al tău
dar nu mă mai urmări cară-te

până la urmă pun niște sare pe marginea halbei
și când totul devine imponderabil îmi spun ușurat:
moartea nu e nimic altceva decât un avertisment