poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-25 | |
Femeia senzuală te privește pe sub gene,
buzele-i usor întredeschise șoptesc iluzii apelor fierbinți; fierbinte, niciodată nu-mparte spini numelui ce-o poartă! Femeia copil se ivește cristalină, dis-de-dimineață, printre ocheade jucăușe asortate cu tremurul fin al mâinilor de false viorii; vioreaua nu caută niciodată raspuns în pântecul generației sale! Femeia mamă se-apropie de lună, adună griji si negrijile din urmă-i oferă picuri de apă lină; niciodata nu-i trupește anul maimuței pe umăr! Femeia tandră respiră printre palme, o armonie firească a sferei sale interioare, cerșind lumină; sorii ascunși nu-i șoptesc niciodată cum să-și vindece propriile răni. Femeia care iubește nu are asemuire; frumusețea ochilor îi cade oval și cuminte la drum de seară într-o singură direcție, într-un singur lăcaș, talisman ventricular stâng purtând numele drept al iubirii sale fără să piardă din gânduri, trăiește absent intensitatea viselor prin care niciodată nu va fi suficient de senzuală, de jucăușă, de mamă… iar niciodată barbatul nu va cunoaște femeia… o va iubi tacit dincolo de un decor anume potrivit cu timbrul său feminin si imaginea sa plastică uneori în alb și alteori, când se stinge lumina, pe negru, îi cade damă de foc…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate