Paradoxală-i marea sufletului nostru:
Ba plină de tumult și zvârcolire,
Ba liniștită sub un cer albastru,
O mare prea sărată, totuși dulce de iubire…

Zburând deasupra ei in volte ample,
O trecem de la-un țărm la altul ne-ncetat;
O viață complicată dar cu reguli simple
Ne ia impozit pentru zbor și navigat…

În vremuri de măreață bucurie
În doar secunde trecem peste ape liniștite,
Iar de-i învolburat oceanul de simțire,
Milenii fi-vom doar ființe rătăcite…