|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Мальчик мой
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
■ tragedie greacă
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine
■ ​Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei graÈ›ii, către seară
■ doar despre cele care parvin
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Epitaf nouă  poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Paul Bogdan [PaulBogdan ]
2004-10-20
| |
O pasăre cânta pe limba ei neînțeleasă
precum că cineva ne zidise din oase,
că de pe margini de nori,
albastrul căzând,
ne râde în hohot pe case.
Iară mai spunea ca un fel de refren:
De ce să-și lemn
iar lemn copacul,
de ce să-și piatră
piatra veacul
și rana sângereze leacul?
Încheia șchiopătând în zbor,
triluit:
doar un cuvânt nerostit,
să mai spun un cuvânt
din sfârșirea-mi cea multă...
și cum mai murea înghețată-ntre aer,
pe-o jumătate de silabă gemută.
|
|
|
|