Gandurile

Voi ganduri, nevazuti vrajmasi
Ce cugetul mi-l tulburati,
Din care hau ati aparut
Si sufletu-mi incatusati?

Gandul iubirii de argint
Ma chinuie cu-nversunare,
Averi s-adun pe-acest pamant
Pana la "ultima plecare"!

Gandul maniei ma aprinde
La razbunare indemnand,
De pocainta si iertare,
Mie nu-mi vine ... nici un gand!

Gandu-ntristarii ma arunca
In deznadejdea cea cumplita,
Vazand ca nu pot sa ma lepad
De a pacatelor ispita!

Al lacomiei gand, ma face
Sa am un trai imbelsugat
Neavand mila de saracul
Ce-i gol, flamind, nemangaiat!

Iar al desartei slave gand
Urcand pe culmi de glorii, sus,
Cu al mandriei gand venind,
Ma vor trimite in abis.

Biruie Doamne pe « vrajmasul »
Care ma lupta ne-ncetat
Iar gandurile patimase,
Alunga-mi-le in neant!

25 oct. 2002