Preț de o cafea si o țigară
am să te iubesc
mai mult nu pot
mi-este toamna
prag pustiu de vară
si-nspre iarnă
mă rostogolesc...

Preț de o cafea si o țigară
ies din viața-mi
aparent amară
vis: cu dimineață
intre gene
te iubesc, nu ai de ce te teme...
Lumea mea
oricum, e dată in două
doar iubirea mea dinspre poveste
e a ta, in lacrimă de rouă
si a mea,
in tot ceea ce este
armonie,
liniste confuză
de intelepciune
la nivel de frunză...