Un timbru de doar câteva secunde,
pe reproducerea realității
în imaginea închisă
într-o clipă de ‘click’ –
trimisă prin poșta amintirii,
fotografia ta.

Mi-au fost tăiate din peisaj,
marginile conturului –
destinatar, linear, de-odată.
uitându-mă goală
pe-un fond de culoare,
patinată de nuanța antică,
a timpului trădătoare,
în suflarea-i sacadată –
fotografia mea.

Dar a mai rămas liber un loc,
într-o ramă înfometată,
ce-și plânge nuditatea,
un loc pentru doi –
într-un singur moment,
un loc pentru noi –
pe-o aripă neagră, de ceară,
un Eden, reîncarnat, decadent,
să-i mai jertfim suflării sale
încă o clipă de viață,
ce va face ‘click’ –
din viitor în trecut.

Inima mea,
amprentă pe-a ta –
fotografia noastră.