Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Este ceea ce ne lipsește nouă,
Sau ce am uitat că avem:
Este albul imaculat al zăpezii
Precum jocurile noastre de copii,
Este verdele crud al ierbii
Precum visele noastre de adolescenți,
Este galbenul zemos al perei
Precum trupurile femeilor care iubesc,
Este coaja brăzdată a copacului
Precum cei care au uitat să spere.

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Sunt peștii
Care vorbesc fără să omoare,
Și rândunica
Ce zboară fără să trădeze,
Și cârtița
Care construiește fără să distrugă,
Ești tu
Cel ce mă iubești doar adăugând.

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Văd pădurea care mă învață
Să ascult
Și ploaia care mă îndeamnă
Să cânt,
Vântul care mă ajută
Să uit,
Și pământul care-mi arată
Rădăcinile.

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Să văd întunericul
Ca s-alerg spre lumină,
Să văd curgând lacrimi
Ca să știu să zâmbesc,
Să văd bătrânețea
Ca să fiu mereu copil,
Să văd copilăria
Ca să caut înțelepciunea,
Să vad Coloana fără de Sfârșit
Ca să simt Poarta Sărutului.

Am nevoie SÃ PRIVEȘTI pe fereastă.

Prin ferestrele casei sufletului meu
Au intrat
De dincolo
Toate câte am fost în stare să primesc…
Mi-am deschis
Toate ferestrele sufletului
Atunci când te-am simțit acolo,
Sus
Și te-am lăsat să intri prin toate
Deodată,
Ca să te poți roti
În cele patru vânturi
Și să afli
Că te iubesc dintotdeauna
Și că mă-ndrăgostesc de tine
Cu fiecare clipă care curge,
Oriîncotro m-aș îndrepta.

Am nevoie să privesc pe fereastră
Și dinăuntru,
Și dinafară
Ca să-mi umplu sufletul cu Tine.




11,00
28.12.2003