poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-05 | |
În gândurile Lui,
Dumnezeu m-a modelat din putere, sidef, culoare și lumină M-a așezat, ușor, pe fundul mării și mi-a dăruit suflet, ca la oameni. Mie nu mi-a plăcut. Deloc. Ce să fac eu pe nisip, în apă? Mă voi răzvrăti, cu siguranță! Acolo, în adâncuri, mi-a fost frig, la început și am plâns cu lacrimi de sare S-a apropiat, privindu-mă, curios, un căluț de mare N-a trebuit să-mi vorbească pentru că, oricum, îi auzeam întrebările of! dar erau așa multe... Cu o licărire în ochi m-a îndemnat, într-un final: - Vino cu mine! N-am putut să mă mișc Colțurile mi-au rămas afundate printre scoici și granule fine - Fir-ar să fie! Nu-mi place aici! Zbătându-și corpul translucid A intrat în vorbă cu mine o meduză: - Mă simt minunat când înot! Vino cu mine! Eram toată din plumb. N-a fost chip să mă urnesc din loc. Iar m-am înfuriat: - Nu vreau să rămân aici! Urăsc acest loc! - Ce te nemulțumește? De ce ești tristă? așa m-a întrebat un pește - Nu mă pot mișca! Viața mea n-are nici un rost! Peștele a clătinat, repede, din coadă, îndepărtându-se: - Ești nouă pe-aici, nu? - Da! Da! Da! s-au auzit mai multe glasuri, în cor Mă uit mai bine la dreapta... la stânga... Zăresc un recif de corali cu o mie de ochi - Hei! Lăsați-mă-n pace! Sunt foarte supărată! O mie de priviri s-au întors de la mine. După aceea, s-a făcut întuneric. Simțeam izbitura gândurilor de colțurile mele Aud un strigăt, în imediata apropiere: - Ajutor! Ajutor! Nu vreau să mor! Nu știu prin ce minune am început să strălucesc Eram toată, numai o lumină! Lângă mine, era întins un om, cu ochii deschiși: - Dumnezeule mare! Am ajuns cumva în Rai? - Care Rai? Ești pe fundul mării! "Câtă ignoranță!" ... nu m-am putut abține. - Tu... cine ești? - Eu? O stea de mare, cum bine vezi! Ce cauți aici? - Cred că visez... da! Visez! Precis!... am avut un coșmar... m-aș fi înecat. - Da, da, cred că înțeleg. - Mîine dimineață, vaporul ajunge în port Of! Abia aștept să mă întorc acasă! Dintr-o dată, simt că mă pot mișca... Mă ridic deasupra lui ținându-mi echilibrul în cele cinci colțuri - Așa, deci... Am priceput atunci, cu mintea mea de... stea de mare că visul acelui bărbat va fi nesfârșit. - Hai, povestește-mi ceva! Tu ce cauți aici? - Știi, eu tocmai mi-am găsit rostul! Trebuie să stau de vorbă cu toți oamenii care ajung până la mine! - Ce drăguț din partea ta! Și-ți va părea rău când vor pleca mai departe? - Mai departe? Nu cred că se poate... Aici este... cel mai departe!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate