Acestei iubiri îi este dat să-mi fie povară până dincolo de moarte.
Din fărâme te întrupezi și mă pătrunzi
pretutindeni
în rămășițele serii
rămân eu să contemplu ruinele. Nu, nu sunt singura
undeva în tine bate încă o inimă
ciudat, dar bate, pac pac, pac pac pac pac
revolver, inima ta mă ochește și trage
pac! Fug. Cu povara pe umeri
sunt cocoșata ta de iubire
pe care nu o vom mai îmblânzi bând ceai
împreună
niciodată.