miroase a fum încremenit pe maidan,
un bețiv se scurge cu țigara lui cu tot în șanț
peste el o mâță trece molcom visând la lună
pe-un zid crăpat rânjește o fereastră

s-ar fi vrut altfel pictată, să-și poată îneca parterul în mezanin,
să se deschidă în culoare toamnei,
porumbeilor poștași,
gândurilor celui ce-o sprijină

mai ține-mă un pic,
punctul acela e mijlocul crucii mele de troiță,
pupilă miotică de soare,
mai ține-mă...

protestul ei rămâne însă un cantec voalat
de stele călcate-n picioare
al căror sânge mustește
în înserare



copyright foto Adrian Franz Bernacsek