un sărut cât o ploaie



fugim prin ploaie
ploaia mă-ndeamnă cu priviri de femeie:
rămâi!
ochii tăi mă-ndeamnă cu-a ploii mângâiere
rămâi!
simt cum fuga mă-nșeală, mă părăsește…
ești atât de frumoasă încât
m-adăpostesc lângă tine să te privesc…
stropii de ploaie-s cărări spre iubire
ce mușcă fără cruzime din piele, din inimi…
buzele noastre-au făcut parcă un tainic legământ:
nu va fi ploaia asta mai lungă
decât un sărut…

de undeva din ceruri Dumnezeu le spune norilor:
- lăsați-i aștia se iubesc!
iar noi țopăind în balta ce-a înghițit a dragostei siluetă
am jurat
că ne vom da inimile la școala de dans
a stropilor de ploaie.