voi scrie un poem în care să te cunosc cu ochii
deocamdată nu îmi mai povestești nimic despre tine
de când în jocurile noastre copilărești am ucis amorțirea
și ne-am trezit într-o dimineață însărcinați cu noi înșine
să nu mă tem îmi spuneai printre altele să nu mă tem
să mă privesc călătorind spre soareapune

pe nesimțite îmi aminteai de ceva cunoscut dinainte
în oglinda infidelă apăreai de fiecare dată cu alt chip
jumătatea ta de ochi o continua pe a mea
și râdeam împreună pe marginea arenei circulare
recunoscând în noi numai semnele ruinate de timp
într-un urlet prelung dinspre tine căzând înainte
nu mi-am desenat atunci mâinile cu iubire
ci o secundă mai târziu în nuanțe marine
astăzi nu mai știu să te curăț din mine
nu mai știu să mă nasc